close
Sari la conținut

Pygmalion

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pygmalion
Pygmalion și Galateea, pictură de Jean-Léon Gérôme (1890)
Civilizațiamitologia greacă  Modificați la Wikidata
Căsătorit cuGalatea[*][[Galatea (statue-cum-human made by Pygmalion of Cyprus in Greek myth)|]]  Modificați la Wikidata
UrmașiPaphos (mitologie)[*]
Metharme[*][[Metharme (mythical daughter of Pygmalion)|]]  Modificați la Wikidata
FrațiPhrasius[*][[Phrasius (son of Neleus in Greek mythology)|]]  Modificați la Wikidata
Pygmalion și statuia sa de Louis-Jean-François Lagrenée

Pygmalion este un nume grecesc, probabil cu rădăcini feniciene. Pygmalion sau Pygmaion după Hesychios din Alexandria, este probabil o variantă cipriotă a lui Adonis. Referințe la nume:

  1. Pygmalion, regele Tir-ului, fratele reginei Dido a Cartaginei
  2. Pygmalion, regele mitologic al Ciprului, fratele lui Metharme și bunicul lui Adonis
  3. Pygmalion, titlul unei piese a lui George Bernard Shaw din 1912

Poetul roman Ovidius, în a zecea carte a Metamorfozelor spune povestea unui sculptor cipriot care s-a îndrăgostit de propria operă. Pygmalion, fiul lui Belus era un sculptor singuratic care a făcut din fildeș sculptura unei femei. El s-a rugat lui Venus (Afrodita), zeița frumuseții și a dragostei, care din milă, a dat viață sculpturii.[1] Din uniunea lui Pygmalion cu femeia sculptată în fildeș a rezultat o fiică, numită Paphos⁠(d).

După unii autori, ulteriori lui Ovidiu, statuia se numește Galateea sau Elise (Goethe), după confuzia cu Dido (Elissa).

George Bernard Shaw reia mitul și ideea lui de bază într-o piesă de teatru cu același nume: Pygmalion. Piesa a încântat și a scandalizat în același timp la momentul apariției, fiind percepută că un atac la adresa sistemului britanic de clase și ca luare de poziție a lui Shaw în favoarea vederilor feministe. Profesorul Henry Higgins, un lingvist snob, pariază că va transforma o florăreasă simplă, Eliza Doolittle, într-o atracție a lumii mondene londoneze numai învățând-o să vorbească cu un accent specific înaltei clase. Ca și Pygmalion, el se îndrăgostește de propria creație, însă uită că această „creație” a lui are la rândul ei o minte proprie.[2] Eliza îl respinge și se căsătorește cu un tânăr aristocrat.

Opera lui George Bernard Shaw a fost adaptată în musicalul My Fair Lady, cu Audrey Hepburn și Rex Harrison în rolurile principale, film câștigător a opt premii Oscar.[3][4]

  1. Berg, I. (). Dicționar de cuvinte, expresii, citate celebre. Editura Științifică. p. 334.
  2. George Bernard Shaw (). Pygmalion. Auchan.
  3. Pygmalion - George Bernard Shaw
  4. Lerner, Alan Jay (). The Street Where I Live. Da Capo Press. p. 39. ISBN 0-306-80602-9.