Pygmalion
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Pygmalion | |
_back.jpg) | |
| Pygmalion și Galateea, pictură de Jean-Léon Gérôme (1890) | |
| Civilizația | mitologia greacă  |
|---|---|
| Căsătorit cu | Galatea[*] |
| Urmași | Paphos (mitologie)[*] Metharme[*] |
| Frați | Phrasius[*] |
Modifică date / text  | |
-_Pygmalion_and_his_Statue_-_Pygmalion_ja_h%C3%A4nen_veistoksensa_-_Pygmalion_med_sin_staty_(29178833140).jpg)
Pygmalion este un nume grecesc, probabil cu rădăcini feniciene. Pygmalion sau Pygmaion după Hesychios din Alexandria, este probabil o variantă cipriotă a lui Adonis. Referințe la nume:
- Pygmalion, regele Tir-ului, fratele reginei Dido a Cartaginei
- Pygmalion, regele mitologic al Ciprului, fratele lui Metharme și bunicul lui Adonis
- Pygmalion, titlul unei piese a lui George Bernard Shaw din 1912
Mitologie
[modificare | modificare sursă]Poetul roman Ovidius, în a zecea carte a Metamorfozelor spune povestea unui sculptor cipriot care s-a îndrăgostit de propria operă. Pygmalion, fiul lui Belus era un sculptor singuratic care a făcut din fildeș sculptura unei femei. El s-a rugat lui Venus (Afrodita), zeița frumuseții și a dragostei, care din milă, a dat viață sculpturii.[1] Din uniunea lui Pygmalion cu femeia sculptată în fildeș a rezultat o fiică, numită Paphos(d).
După unii autori, ulteriori lui Ovidiu, statuia se numește Galateea sau Elise (Goethe), după confuzia cu Dido (Elissa).
Teatru
[modificare | modificare sursă]George Bernard Shaw reia mitul și ideea lui de bază într-o piesă de teatru cu același nume: Pygmalion. Piesa a încântat și a scandalizat în același timp la momentul apariției, fiind percepută că un atac la adresa sistemului britanic de clase și ca luare de poziție a lui Shaw în favoarea vederilor feministe. Profesorul Henry Higgins, un lingvist snob, pariază că va transforma o florăreasă simplă, Eliza Doolittle, într-o atracție a lumii mondene londoneze numai învățând-o să vorbească cu un accent specific înaltei clase. Ca și Pygmalion, el se îndrăgostește de propria creație, însă uită că această „creație” a lui are la rândul ei o minte proprie.[2] Eliza îl respinge și se căsătorește cu un tânăr aristocrat.
Opera lui George Bernard Shaw a fost adaptată în musicalul My Fair Lady, cu Audrey Hepburn și Rex Harrison în rolurile principale, film câștigător a opt premii Oscar.[3][4]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Berg, I. (). Dicționar de cuvinte, expresii, citate celebre. Editura Științifică. p. 334.
- ↑ George Bernard Shaw (). Pygmalion. Auchan.
- ↑ Pygmalion - George Bernard Shaw
- ↑ Lerner, Alan Jay (). The Street Where I Live. Da Capo Press. p. 39. ISBN 0-306-80602-9.
