Abdul-Hamid I
| Abdul-Hamid I | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3] Palatul Topkapî, Imperiul Otoman |
| Decedat | (64 de ani)[4][1][2][3] Constantinopol, Imperiul Otoman |
| Înmormântat | I. Abdülhamit Türbesi[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale (insuficiență cardiacă) |
| Părinți | Ahmed III Rabia Şermi Kadin[*] |
| Frați și surori | Hatice Sultan[*] Mustafa III |
| Copii | Mustafa IV Mahmud al II-lea al Imperiului Otoman Esma Sultan[*] Hibetullah Sultan[*] Ayşe Athermelik Dürrüşehvar Hanım[*] |
| Religie | islam[5] |
| Ocupație | guvernator[*] calif sultan |
| Limbi vorbite | limba turcă[6][5][7] limba arabă[5][7] limba persană[5][7] limba turcă otomană[5][7] |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Dinastia Otomană[*][7] |
| Sultan al Imperiului Otoman | |
| Domnie | – |
| Predecesor | Mustafa III |
| Succesor | Selim III |
| Semnătură | |
| Modifică date / text | |
Abdul-Hamid I (n. , Palatul Topkapî, Imperiul Otoman – d. , Constantinopol, Imperiul Otoman) a fost un sultan turc în perioada 1774 - 1789, sub domnia căruia s-a accentuat decadența Imperiului Otoman. În urma înfrângerilor suferite în războiul ruso-turc din 1768 - 1774, a fost nevoit să încheie tratatul de pace de la Kuciuk Kainargi (1774). A cedat Austriei Bucovina (1775) și Rusiei Crimeea (1784).
Tinerețe
[modificare | modificare sursă]S-a născut la Constantinopol, a fost fiul mai mic al sultanului Ahmed al III-lea (anii de domnie: 1703-1730) și a Șermi Kadın. A fost izolat de treburile conducerii țării. Aceasta a durat până în 1767. În această perioadă a primit educația timpurie de la mama sa Rabia Șermi, împreună cu care a studiat istoria și caligrafia.[8]
După moartea fratelui său Mustafa al III-lea, Abdul Hamid la 21 ianuarie 1774, devine sultan al Imperiului Otoman.
Domnie
[modificare | modificare sursă]Abdul Hamid a fost indiferent afacerile de stat și maleabil în privința proiectelor consilierilor săi. Prin natura sa a fost foarte religios și pacifist. În timpul domniei resursele financiare ale statului nu ajungeau pentru achitarea salariilor ienicerilor.
În ciuda naturii sale pacificatoare, Imperiul Otoman a fost forțat să reînnoiască imediat războiul cu Rusia. Aceasta a condus la o înfrângere completă a Turciei la Kozludzha și la semnarea tratatului umilitor de la Kuciuk-Kainargi (21 iulie 1774), potrivit căruia Rusia a obținut ieșire la Marea Neagră și influență asupra popoarelor creștine ale Imperiului Otoman din Balcani și Crimeea.
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 „ЭСБЕ / Абдул-Гамид I”, Энциклопедический словарь Брокгауза и Ефрона. Том I, 1890 (în rusă), Wikidata Q20645298
- 1 2 „Abdülhamit I” (în catalană). Gran Enciclopèdia Catalana[*]. Wikidata Q2664168.
- 1 2 „Abdul Hamid I” (în croată). Opća i nacionalna enciklopedija[*]. Wikidata Q3407324.
- ↑ „ЭЛ / Абдуль-Гамид”, Encyclopedic Lexicon. Volume I, 1835 (în rusă), Wikidata Q27668332
- 1 2 3 4 5 https://islamansiklopedisi.org.tr/abdulhamid-i. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ „Abdul-Hamid I” (în franceză). idRef[*]. Wikidata Q47757534. Accesat în .
- 1 2 3 4 5 https://ttk.gov.tr/osmanli-padisahlari/. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ http://www.islamicmanuscripts.info/reference/books/Derman-2002-Sabanci/Derman-2002-Sabanci-145-160.pdf Arhivat în , la Wayback Machine. Derman-2002-Sabanci-145-160.pdf
Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.