Abdul-Hamid I

Acest articol se referă la un sultan turc. Pentru alte persoane cu nume similar, vedeți Abdul Hamid.

Date personale
Abdul-Hamid I

Născut	20 martie 1725^[1]^[2]^[3] Palatul Topkapî, Imperiul Otoman
Decedat	7 aprilie 1789 (64 de ani)^[4]^[1]^[2]^[3] Constantinopol, Imperiul Otoman
Înmormântat	I. Abdülhamit Türbesi[*]
Cauza decesului	cauze naturale (insuficiență cardiacă)
Părinți	Ahmed III Rabia Şermi Kadin[*]
Frați și surori	Hatice Sultan[*] Mustafa III
Copii	Mustafa IV Mahmud al II-lea al Imperiului Otoman Esma Sultan[] Hibetullah Sultan[] Ayşe Athermelik Dürrüşehvar Hanım[*]
Religie	islam^[5]
Ocupație	guvernator[*] calif sultan
Limbi vorbite	limba turcă^[6]^[5]^[7] limba arabă^[5]^[7] limba persană^[5]^[7] limba turcă otomană^[5]^[7]
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Dinastia Otomană[*]^[7]
Sultan al Imperiului Otoman
Domnie	21 ianuarie 1774 – 7 aprilie 1789
Predecesor	Mustafa III
Succesor	Selim III
Semnătură

Modifică date / text

Abdul-Hamid I (n. 20 martie 1725, Palatul Topkapî, Imperiul Otoman – d. 7 aprilie 1789, Constantinopol, Imperiul Otoman) a fost un sultan turc în perioada 1774 - 1789, sub domnia căruia s-a accentuat decadența Imperiului Otoman. În urma înfrângerilor suferite în războiul ruso-turc din 1768 - 1774, a fost nevoit să încheie tratatul de pace de la Kuciuk Kainargi (1774). A cedat Austriei Bucovina (1775) și Rusiei Crimeea (1784).

Tinerețe

S-a născut la Constantinopol, a fost fiul mai mic al sultanului Ahmed al III-lea (anii de domnie: 1703-1730) și a Șermi Kadın. A fost izolat de treburile conducerii țării. Aceasta a durat până în 1767. În această perioadă a primit educația timpurie de la mama sa Rabia Șermi, împreună cu care a studiat istoria și caligrafia.^[8]

După moartea fratelui său Mustafa al III-lea, Abdul Hamid la 21 ianuarie 1774, devine sultan al Imperiului Otoman.

Domnie

Abdul Hamid a fost indiferent afacerile de stat și maleabil în privința proiectelor consilierilor săi. Prin natura sa a fost foarte religios și pacifist. În timpul domniei resursele financiare ale statului nu ajungeau pentru achitarea salariilor ienicerilor.

În ciuda naturii sale pacificatoare, Imperiul Otoman a fost forțat să reînnoiască imediat războiul cu Rusia. Aceasta a condus la o înfrângere completă a Turciei la Kozludzha și la semnarea tratatului umilitor de la Kuciuk-Kainargi (21 iulie 1774), potrivit căruia Rusia a obținut ieșire la Marea Neagră și influență asupra popoarelor creștine ale Imperiului Otoman din Balcani și Crimeea.

Note

1 2 „ЭСБЕ / Абдул-Гамид I”, Энциклопедический словарь Брокгауза и Ефрона. Том I, 1890 (în rusă), Wikidata Q20645298
1 2 „Abdülhamit I” (în catalană). Gran Enciclopèdia Catalana[*]. Wikidata Q2664168.
1 2 „Abdul Hamid I” (în croată). Opća i nacionalna enciklopedija[*]. Wikidata Q3407324.
↑ „ЭЛ / Абдуль-Гамид”, Encyclopedic Lexicon. Volume I, 1835 (în rusă), Wikidata Q27668332
1 2 3 4 5 https://islamansiklopedisi.org.tr/abdulhamid-i. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
↑ „Abdul-Hamid I” (în franceză). idRef[*]. Wikidata Q47757534. Accesat în 1 mai 2020.
1 2 3 4 5 https://ttk.gov.tr/osmanli-padisahlari/. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
↑ http://www.islamicmanuscripts.info/reference/books/Derman-2002-Sabanci/Derman-2002-Sabanci-145-160.pdf Arhivat în 28 martie 2016, la Wayback Machine. Derman-2002-Sabanci-145-160.pdf

Sultani ai Imperiului Otoman

Ascensiunea (1299 – 1453)
Osman I	Orhan Gazi	Murad I Hudavendighiar	Baiazid I Ildârâm	Mehmed I Celebi	Murad al II-lea	Mahomed al II-lea
Propășirea (1453 – 1683)
Baiazid al II-lea	Selim I	Soliman I	Selim al II-lea	Murad al III-lea	Mehmed al III-lea	Ahmed I
		Mustafa I	Osman al II-lea	Murad al IV-lea
Stagnarea (1683 – 1827)
Ibrahim I	Mehmed al IV-lea	Suleiman al II-lea	Ahmed al II-lea	Mustafa al II-lea	Ahmed al III-lea	Mahmud I
Osman al III-lea	Mustafa al III-lea	Abdul Hamid I	Selim al III-lea	Mustafa al IV-lea	Mahmud al II-lea
Declinul (1828 – 1908)
	Abdul-Medjid	Abdul-Aziz	Murad al V-lea	Abdul-Hamid al II-lea	Mehmed al V-lea
Destrămarea (1908 – 1923)
			Mehmed al VI-lea

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.

[wdref-fbdbc20acf2b02e5e9b267fb37d8ebb4-1] 1 2 „ЭСБЕ / Абдул-Гамид I”, Энциклопедический словарь Брокгауза и Ефрона. Том I, 1890 (în rusă), Wikidata Q20645298

[wdref-0de4ce6fd1209892fe041c53de2f5481-2] 1 2 „Abdülhamit I” (în catalană). Gran Enciclopèdia Catalana[*]. Wikidata Q2664168.

[wdref-fdf04a83abf1119d92c0ac076ff990fb-3] 1 2 „Abdul Hamid I” (în croată). Opća i nacionalna enciklopedija[*]. Wikidata Q3407324.

[wdref-ff4ce9abb7df6892ab8bb1101f7a03d5-4] „ЭЛ / Абдуль-Гамид”, Encyclopedic Lexicon. Volume I, 1835 (în rusă), Wikidata Q27668332

[wdref-25b7cace44a75764640b156bc3526da1-5] 1 2 3 4 5 https://islamansiklopedisi.org.tr/abdulhamid-i. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[wdref-9513f9ed7419fb16537e57b9f0876926-6] „Abdul-Hamid I” (în franceză). idRef[*]. Wikidata Q47757534. Accesat în 1 mai 2020.

[wdref-1b981cfcbd34700a4596da70242a6ecd-7] 1 2 3 4 5 https://ttk.gov.tr/osmanli-padisahlari/. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[8] ttp://www.islamicmanuscripts.info/reference/books/Derman-2002-Sabanci/Derman-2002-Sabanci-145-160.pdf Arhivat în 28 martie 2016, la Wayback Machine. Derman-2002-Sabanci-145-160.pdf

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]