Mikoian-Gurevici MiG-15

MiG-15
Tip	Avion de vânătoare
Zbor inaugural	30 decembrie 1947
Introdus	1949
Stare	folosit pentru antrenament în câteva țări
Beneficiar principal	Forțele Aeriene Sovietice
Alți beneficiari	Forțele Aeriene Chineze Forțele Aeriene Populare Coreene și alți 41 de utilizatori
Bucăți fabricate	~12.000 și ~6.000 sub licență

Mikoian-Gurevici MiG-15 (în rusă: Микоян и Гуревич МиГ-15, cod NATO: Fagot) este un avion de vânătoare cu reacție transsonic, cu un singur loc, dezvoltat de Mikoian-Gurevici și proiectat de Artem Mikoian și Mihail Gurevici, pentru Uniunea Sovietică Este unul dintre cele mai de succes avioane de luptă din istorie, fiind produs în peste 18.000 de exemplare.

A fost în dotarea Forțelor Aeriene Române între anii 1952 și 1992. Aproximativ 514 avioane (de tip MiG-15, MiG-15bis, MiG-15 UTI, S-102 și CS-102) au fost achiziționate de România din URSS și Cehoslovacia.

După ce a fost perfecționat în modelul mai avansat MiG-17, proiectul de bază a surprins din nou Occidentul atunci când s-a dovedit eficient împotriva unor avioane de vânătoare supersonice precum Republic F-105 Thunderchief și McDonnell Douglas F-4 Phantom II în războiul din Vietnam din anii 1960.

Se consideră că MiG-15 a fost unul dintre cele mai produse avioane cu reacție, fiind fabricate peste 13.000 de exemplare. MiG-15 rămâne în serviciu în cadrul Forțelor Aeriene ale Armatei Populare Coreene ca avion de antrenament avansat.

Producție

SB Lim-2 (MiG-15UTI) nr. 761 al Forțelor Aeriene Poloneze.

Uniunea Sovietică a construit 1.344 de MiG-15, 8.352 de MiG-15bis și 3.434 de variante cu două locuri UTI. Avionul a fost produs sub licență și în Cehoslovacia sub denumirile S-102 (MiG-15, 821 de aparate), S-103 (MiG-15bis, 620 de aparate) și CS-102 (MiG-15UTI, 2.012 aparate), iar în Polonia ca Lim-1 (MiG-15, 227 aparate) și Lim-2 (MiG-15bis, 500 aparate). În Polonia nu au fost construite direct variante cu două locuri; variantele SB Lim-1 și SB Lim-2 au fost reconstruite din sute de aparate cu un singur loc produse în Polonia, Cehoslovacia și Uniunea Sovietică.

La începutul anilor 1950, Uniunea Sovietică a livrat Chinei câteva sute de MiG-15, care au primit acolo desemnarea J-2. Sovieticii au trimis de asemenea în China 847 de ingineri și specialiști pe MiG-15, care au ajutat uzina Shenyang Aircraft Corporation să se pregătească pentru producerea avioanelor de vânătoare cu reacție. Inițial era planificată producerea la Shenyang a vânătorului MiG-15bis, însă China a decis să construiască modelul mai avansat MiG-17, împreună cu avionul de antrenament MiG-15UTI (desemnat JJ-2). China nu a produs niciodată o versiune de vânătoare cu un singur loc, ci doar varianta cu două locuri JJ-2, deși în timpul războiului din Coreea uzina Shenyang a fost folosită pentru repararea MiG-15 avariate în luptă. Numărul exact de JJ-2 construite rămâne necunoscut, estimările variind între 120 și 500 de aparate.

Desemnarea „J-4” este neclară; unele surse susțin că observatorii occidentali au etichetat în mod eronat MiG-15bis din China ca „J-4”, în timp ce Forțele Aeriene ale Armatei Populare de Eliberare nu au folosit niciodată această desemnare. Alte surse afirmă că „J-4” se referă la MiG-17F, iar „J-5” la MiG-17PF. O altă sursă susține că Forțele Aeriene ale Armatei Populare de Eliberare au folosit „J-4” pentru MiG-17A construite în Uniunea Sovietică, care au fost rapid înlocuite de MiG-17F produse sub licență (J-5).

Operatori

Harta operatorilor MiG-15

     Actuali

     Anteriori

Operatori actuali

Coreea de Nord

Operatori anteriori

Afganistan

Albania

Algeria

Angola

Bulgaria

Cambodgia

China

Republica Congo

Cuba

Cehoslovacia

Republica Democrată Germană

Egipt

Finlanda

Guineea

Ungaria

Indonezia

Irak

Mali

Maroc

Mongolia

Mozambic

Nigeria

Vietnamul de Nord

Yemen

Pakistan

Polonia

România

Somalia

Republica Populară Democrată a Yemenului

Uniunea Sovietică

Sri Lanka

Syria

Uganda

Statele Unite ale Americii

• United States Air Force – în anii 1980 Statele Unite au cumpărat mai multe Shenyang J-4 și Shenyang J-5 din China prin intermediul Combat Core Certification Professionals Company; aceste aeronave au fost utilizate într-un program de testare a amenințărilor la Kirtland Air Force Base, operat de Escadrila 4477 Test and Evaluation a USAF. Începând din 2015, MiG-15UTI și MiG-17 sunt operate de un contractor civil pentru instruirea cursanților la USAF Test Pilot School și US Naval Test Pilot School.

Vietnam

Operatori civili

Argentina

Un avion de antrenament CS-102 provenit din Forțele Aeriene Poloneze, reconstruit în 1975 ca SB Lim-2M și retras din serviciu în 1987. A fost adus în mod privat în Argentina în noiembrie 1997 și a primit înregistrarea experimentală LV-X216.

Aeronave păstrate

MiG-15 la Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” din București.

România

Câteva aeronave MiG-15 sunt expuse în România:

• 244, MiG-15bis, la Muzeul Militar Național din București;
• 246, MiG-15, la Muzeul Aviației din București;
• 727, MiG-15, păstrat la Tecuci;
• 746, MiG-15, în curtea Liceului „Traian Vuia” din Craiova;
• 766, MiG-15, păstrat la Ianca;
• 2543, MiG-15UTI, la Muzeul Aviației din București;
• 2579, MiG-15UTI, la Muzeul Aviației din București;
• 2713, MiG-15bis, la Muzeul Aviației din București.

Specificații (MiG-15bis)

Date provenite de la OKB Mikoyan și din lucrarea MiG: Fifty Years of Secret Aircraft Design.

Caracteristici generale

• Echipaj: 1

• Lungime: 10,102 m
• Anvergura aripilor: 10,085 m
• Înălțime: 3,7 m
• Suprafața aripii: 20,6 m²
• Profil aerodinamic: rădăcină TsAGI S-10; vârf: TsAGI SR-3
• Masă proprie: 3.681 kg
• Masă maximă la încărcare: 5.044 kg
• Masă maximă la decolare: 6.106 kg cu 2 rezervoare suplimentare de 600 L
• Capacitate combustibil: 1.420 L intern
• Motor: 1 × Klimov VK-1 turboreactor cu flux centrifugal, tracțiune 26,5 kN

Performanțe

• Viteză maximă:
  • 1.076 km/h la nivelul mării
  • 1.107 km/h (Mach 0,9) la 3.000 m

• Viteză maximă: Mach 0,87 la nivelul mării
• Viteză de croazieră: 850 km/h (Mach 0,69)
• Autonomie de transfer: 2.520 km la 12.000 m cu 2 rezervoare suplimentare de 600 L
• Plafon de serviciu: 15.500 m
• Viteză de urcare: 51,2 m/s
• Sarcină pe aripă: 296,4 kg/m²
• Raport tracțiune/greutate: 0,54

Armament

• Tunuri:
  • 2 × tunuri automate Nudelman-Rikhter NR-23 de 23 mm în partea inferioară stângă a fuselajului (80 proiectile per tun, 160 în total)
  • 1 × tun automat Nudelman N-37 de 37 mm în partea inferioară dreaptă a fuselajului (40 proiectile)

• Puncte de acroșare: 2, cu posibilitatea de a transporta:
  • Bombe: 2 x bombe de 100 kg
  • 2 x Rezervoare suplimentare de combustibil
  • 16 x Rachete S-5K sau S-5M
  • 2 x Rachete S-21

Bibliografie

• Gordon, Yefim and Peter Davison. Mikoyan Gurevich MiG-15 Fagot (WarbirdTech Volume 40). North Branch, Minnesota: Speciality Press, 2005. ISBN 1-58007-081-7.
• Gordon, Yefim and Vladimir Rigmant. Warbird History: MiG-15 – Design, Development, and Korean War Combat History. St. Paul, Minnesota: Motorbooks, 1993. ISBN 978-0-87938-793-8.
• Karnas, Dariusz. Mikojan Gurievitch MiG-15. Sandomierz, Poland/Redbourn, UK: Mushroom Model Publications, 2004. ISBN 978-83-89450-05-0.
• Belyakov, R. A.; Marmain, J. (1994). MiG: Fifty Years of Secret Aircraft Design. Shrewsbury, UK: Airlife Publishing. ISBN 1-85310-488-4. 

Legături externe

• Noland, David. Fighter Planes: MiG-15. The Air Power of the Evil Empire
• The Mikoyan MiG-15 at Greg Goebel's AIR VECTORS Arhivat în 10 mai 2012, la Wayback Machine.
• Warbird Alley: MiG-15 page- Information about privately owned MiG-15s
• MiG-15 in Korea
• MiG-15 Fagot at Global Security.org
• MiG-15 Fagot at Global Aircraft
• MiG-15 Fagot at FAS Arhivat în 17 mai 2019, la Wayback Machine.
• Cuban MiG-15
• MiG Alley USA, Aviation Classics, Ltd Reno, Nevada