Sindromul burnout
| Epuizare ocupațională | |
 | |
| Specialitate | psihologie  |
|---|---|
| Clasificare și resurse externe | |
| ICD-10 | Z73.0 |
| MeSH ID | D002055 |
Modifică date / text  | |
În psihologie, sindromul burnout (trad. burnout: epuizare, extenuare) sau sindromul epuizării profesionale reprezintă o stare de epuizare, atât fizică cât și psihică, care apare în special la persoanele a căror profesie implică o responsabilitate deosebită și interacțiuni frecvente cu oamenii. Apare tot mai frecvent în epoca modernă și conduce la scăderea performanțelor la locul de muncă, afectează relațiile cu cei din jur și calitatea vieții individului. Burnoutul se referă la o stare psihologică caracterizată prin trei dimensiuni principale: epuizare emoțională, depersonalizare și diminuarea realizărilor profesionale[1] .
Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), sindromul burnout sau de extenuare rezultă din stres cronic la muncă negestionat cu succes, având simptome precum „sentimente de epuizare a energiei sau extenuare; distanță mentală mărită față de locul de muncă sau sentimente de negativism sau cinism legate de locul de muncă; și eficacitate profesională redusă.”[2] Pe când sindromul burnout poate influența starea de sănătate și poate fi un motiv pentru oameni să contacteze serviciile de asistență medicală, el însuși nu este clasificat de OMS ca boală sau tulburare mentală.[2] Organizația Mondială a Sănătății afirmă că „Burnout se referă în mod specific la fenomene din contextul profesional și nu ar trebui să se aplice pentru a descrie experiențe în alte arii ale vieții.”[2]
În 1974, Herbert Freudenberger(en)[traduceți], un psiholog american, a introdus termenul „burnout”[3] și a fost primul cercetător care a publicat într-un jurnal științific cercetarea asupra sindromului. Lucrarea s-a bazat pe observațiile sale cu privire la personalul voluntar (inclusiv el însuși) la o clinică gratuită pentru dependenți de droguri.[4] El a caracterizat epuizarea printr-un set de simptome care include epuizarea rezultată din solicitările excesive ale muncii, la fel de bine și simptome fizice cum ar fi dureri de cap și insomnie, „rapiditate la furie” și gândire închisă. El a observat că muncitorul epuizat „privește, acționează și pare deprimat.” După publicarea lucrării originale a lui Freudenberger, interesul pentru epuizarea ocupațională a crescut. Deoarece expresia „burnt-out” făcea parte din titlul romanului din 1961 al lui Graham Greene, A Burnt-Out Case, care se referea la un medic care lucra în Congo Belgian cu pacienți care aveau lepră, expresia era probabil folosită în afara literaturii psihologice înainte ca Freudenberger să o folosască.[5][a] Herbert Freudenberger publică în 1980 lucrarea Burn Out: The High Cost of High Achievement. What it is and how to survive it, în care descrie această tulburare. Wolfgang Kaskcha a scris despre documentația timpurie a subiectului.[7]
Sindromul burnout se aseamănă cu depresia prin: tulburări de somn (insomnie) și de digestie, senzația de epuizare și de scădere a energiei generale și a randamentului profesional, scăderea capacității de dialog și de interacțiune cu cei din jur, senzația de goliciune sufletească și că viața profesională invadează viața privată. Alte simptome de natură psihologică sunt: plictiseală, lipsă de control, anxietate, frustrare, furie, iritabilitate[1].
Manifestare
[modificare | modificare sursă]În lucrarea sa, “Iesirea din depresie – medicamente sau psihoterapie”, Dominique Barbier descrie mai multe etape în evoluția acestui sindrom:
- entuziasmul ideal: specific începătorului care nutrește speranțe în cariera sa;
- stagnarea ineficientă: individul simte că nu este recompensat corespunzător muncii depuse;
- sentimentul de frustrare: apar tulburări fizice (cefalee, migrenă, tulburări gastro-intestinale) și emoționale (anxietate, depresie);
- apatie, dezamăgire și reacția de apărare: individul se simte tot mai frustrat, dar nu poate renunța la locul de muncă din motive economice, ceea ce conduce la crearea unei imagini negative despre propria persoană.
Instrumente utilizate pentru evaluarea simptomelor de epuizare profesională
[modificare | modificare sursă]Au fost elaborate o serie de instrumente pentru a evalua epuizarea profesională. Academia Națională de Medicină a creat un inventar al scalelor de epuizare profesională.[8] Nucleul tuturor conceptualizărilor menționate mai sus, inclusiv al celei a lui Freudenberger, este epuizarea.[9]
Inventarul de epuizare Maslach
[modificare | modificare sursă]În 1981, Maslach și Jackson au publicat primul instrument utilizat pe scară largă pentru evaluarea epuizării profesionale, Inventarul Maslach pentru Epuizare Profesională (MBI).[10] Acesta rămâne de departe cel mai frecvent utilizat instrument pentru evaluarea afecțiunii.
MBI este un instrument brevetat. Costul său poate fi un factor descurajant care îi descurajează pe studenții absolvenți și pe tinerii profesori asistenți să îl utilizeze.[11][12] Există și alte conceptualizări ale epuizării profesionale care diferă de cea sugerată de Maslach și adoptată de OMS.[13]
Inventarul Oldenburg Burnout
[modificare | modificare sursă]În 1999, Demerouti și Bakker,[14] prin intermediul Inventarului Oldenburg de Epuizare Profesională (OLBI), au conceptualizat epuizarea profesională în termeni de epuizare și dezangajare, corelând conceptualizarea lor cu modelul cerințe-resurse ale postului.
Inventarul de epuizare profesională din Copenhaga
[modificare | modificare sursă]În 2005, Kristensen și colab.[15] au lansat Inventarul de Burnout din Copenhaga (CBI) pentru domeniul public. Aceștia au susținut că definiția burnout-ului ar trebui limitată la continuumul oboseală/epuizare.[15]
Măsura de epuizare Shirom-Melamed
[modificare | modificare sursă]În 2006, Shirom și Melamed, prin intermediul studiului lor Shirom-Melamed Burnout Measure (SMBM), au conceptualizat burnout-ul în termeni de epuizare fizică, oboseală cognitivă și epuizare emoțională.[16][17] Subscala de epuizare emoțională a SMBM întruchipează mai clar conceptul de depersonalizare al lui Maslach[18] decât conceptul său de epuizare emoțională.[19] Această măsură a fost utilizată într-o oarecare măsură în Suedia.
Măsurarea epuizării profesionale în Sydney
[modificare | modificare sursă]În 2021, Gordon Parker și colab. au publicat Sydney Burnout Measure (SBM), un instrument care „surprinde domenii precum epuizarea, afectarea cognitivă, pierderea empatiei, retragerea și izolarea, precum și performanța profesională afectată, precum și mai multe simptome de anxietate, depresie și iritabilitate”.[20]
Tratament
[modificare | modificare sursă]Având în vedere multitudinea și complexitatea cauzelor și manifestărilor, sindromul burnout nu este simplu de tratat deci se impune în primul rând urmarea unei psihoterapii sub îndrumarea medicului specialist.
Conducerea firmei, companiei trebuie să distribuie în mod judicios responsabilitățile angajaților, astfel încât aceștia să fie motivați, să aibă o muncă variată și să se reducă plictiseala, monotonia.
De asemenea, un rol important în dețin grupurile sociale care previn izolara individului și ajută la socializarea acestuia.
Referințe
[modificare | modificare sursă]- 1 2 Alexandru Vlad Ciurea, Sănătatea creierului pe înțelesul tuturor. Editura Bookzone, București, 2022, p. 62-66.
- 1 2 3 en „Burn-out an "occupational phenomenon": International Classification of Diseases”. OMS. . Accesat în .
- ↑ Depression: What is burnout? (în engleză). Institute for Quality and Efficiency in Health Care (IQWiG). .
- ↑ Freudenberger, H.J. (). „Staff burnout”. Journal of Social Issues (în engleză). 30: 159–165. doi:10.1111/j.1540-4560.1974.tb00706.x.
- ↑ Greene, Graham (). A Burnt-Out Case
(în engleză). William Heinemann Ltd. pp. cover title. ISBN 978-0140185393. - ↑ Bradley, H. (1969). community-based treatment for young adult offenders. ‘’Crime and Delinquency, 15,’’ 359-370.
- ↑ Kaschka, Wolfgang P (). „Burnout: A Fashionable Diagnosis”. Deutsches Ärzteblatt International (în engleză). 108 (46): 781–787. doi:10.3238/arztebl.2011.0781. PMC 3230825
. PMID 22163259. - ↑ National Academy of Medicine. Valid and Reliable Survey Instruments to Measure Burnout, Well-Being, and Other Work-Related Dimensions. Available at: https://nam.edu/product/valid-and-reliable-survey-instruments-to-measure-burnout-well-being-and-other-work-related-dimensions/
- ↑ Schonfeld IS, Verkuilen J, Bianchi R (august 2019). „An exploratory structural equation modeling bi-factor analytic approach to uncovering what burnout, depression, and anxiety scales measure”
. Psychological Assessment. 31 (8): 1073–1079. doi:10.1037/pas0000721. PMID 30958024. - ↑ Maslach C, Jackson SE (). „The measurement of experienced burnout”. Journal of Occupational Behaviour. 2 (2): 99–113. doi:10.1002/job.4030020205 .
- ↑ Schonfeld IS, Bianchi R (). „From burnout to occupational depression: Recent developments in research on job-related distress and occupational health”. Frontiers in Public Health. 9. Bibcode:2021FrPH....996401S. doi:10.3389/fpubh.2021.796401 . PMC 8702721 . PMID 34957039.
- ↑ „Primele 100 de zile de facultate îți pot schimba viața”. Accesat în .
- ↑ Bianchi, R., & Schonfeld, I. S. (2023). Examining the evidence base for burnout. Bulletin of the World Health Organization, 101(11), 743–745. doi:10.2471/BLT.23.289996
- ↑ Demerouti E, Bakker AB, Vardakou I, Kantas A (). „The convergent validity of two burnout instruments: A multitrait-multimethod analysis”. European Journal of Psychological Assessment. 19: 12–23. doi:10.1027//1015-5759.19.1.12.
- 1 2 Kristensen TS, Borritz M, Villadsen E, Christensen KB (). „The Copenhagen Burnout Inventory: A new tool for the assessment of burnout”. Work & Stress. 19 (3): 192–207. doi:10.1080/02678370500297720.
- ↑ Shirom A, Melamed S (). „A comparison of the construct validity of two burnout measures in two groups of professionals”. International Journal of Stress Management. 13 (2): 176–200. doi:10.1037/1072-5245.13.2.176.,
- ↑ Toker S, Melamed S, Berliner S, Zeltser D, Shapira I (octombrie 2012). „Burnout and risk of coronary heart disease: a prospective study of 8838 employees”. Psychosomatic Medicine. 74 (8): 840–847. doi:10.1097/PSY.0b013e31826c3174. PMID 23006431.
- ↑ Maslach C, Schaufeli WB, Leiter MP (). Schacter DL, Zahn-Waxler C, Fiske ST, ed. „Job burnout”. Annual Review of Psychology. 52: 397–422. doi:10.1146/annurev.psych.52.1.397. PMID 11148311.
- ↑ Schonfeld IS, Verkuilen J, Bianchi R (decembrie 2019). „Inquiry into the correlation between burnout and depression”. Journal of Occupational Health Psychology. 24 (6): 603–616. doi:10.1037/ocp0000151. PMID 30945922.
- ↑ Parker G, Tavella G (octombrie 2022). „Burnout: a case for its formal inclusion in classification systems”. World Psychiatry. 21 (3): 467–468. doi:10.1002/wps.21025. PMC 9453885 . PMID 36073702.
