Omatidie
Ochii compuși ai artropodelor (insectelor, creveților-călugăriță, miriapodelor)[1] sunt compuși din unități numite omatidii (singular: omatidie). O omatidie conține un grup de celule fotoreceptoare înconjurate de celule de suport și celule de pigment. Partea exterioară a omatidiei este înconjurată cu cornee transparentă. Fiecare omatidie este inervată de un axon și astfel trimite creierului un pixel de informație vizuală. Creierul formează o imagine din aceste elemente independente. Numărul de omatidii din ochi depinde de tipul de insectă și variaza de la doar câteva pentru insecte primitive din ordinele Archaeognatha și Thysanura la câteva zeci de mii pentru libelulele din ordinul Anisoptera; aproape 28.000 la anumite libelule conform Berga și Hansen (2004), chiar mai mult după alte surse.[2][3]. În jur de 30.000 de omatidii sunt de asemenea prezente la anumite molii din ordinul Sphingidae.[4]
Omatidiile au o formă hexagonală în secțiune și sunt de 10 ori mai lungi decât late. Diametrul este mai mare la suprafață. La exterior, omatidiile au o cornee sub care este un pseudocon care focalizează lumina. Cornea și pseudoconul formează 10% din lungimea externă a omatidiei. Restul de 90% este reprezentat de 6-9 celule fotoreceptoare lungi și subțiri, adesea numite celule R în literatura de specialitate, de la R1 la R9.[5][6] Celulele R formează în comun, în partea centrală, un ax, un tub numit rabdom. La anumite muște, rabdomul este separat în șapte rabdomuri independente. Acest lucru a necesitat modificarea ochiului în așa fel încât fiecare omatidie să aibă șapte axoni ieșind din ea. Avantajul acestui aranjament este că mărește numarul de pixeli transmiși cu un factor de șapte fără a mări numărul de omatidii.
Datorită faptului că ochiul compus formează imaginea din pixeli independenți produși de omatidii, este important ca aceasta să reacționeze doar la activități care se întâmplă direct în fața acesteia. Pentru a preveni lumina și informația care intră din unghi, șase celule pigment sunt prezente pe laturile hexagonului omatidiei. Lumina care întră în unghi este absorbită de celula pigment. În anumite specii care trăiesc în condiții cu luminozitate scăzută, celule pigment sunt retrase permițând luminii să fie detectate de mai multe omatidii vecine. Această adaptare îmbunătățește recepția luminii dar scade rezoluția.
Mărimea omatidiei variază de la specie la specie, dar este între 5 și 50 micrometri. Rabdomul poate avea o secțiune de sub 2 micrometri. [7]
Etimologie
[modificare | modificare sursă]În limba română cuvăntul a fost importat din franceză ommatidie, cu origine în grecescul ommatidis – ochi mici.[8]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Carsten H.G. Müller, Andy Sombke & Jörg Rosenberg (). „The fine structure of the eyes of some bristly millipedes (Penicillata, Diplopoda) : additional support for the homology of mandibulate ommatidia”. Arthropod Structure & Development. 36 (4): 463–476. doi:10.1016/j.asd.2007.09.002. PMID 18089122.
- ↑ Berger, Cynthia, Hansen, Amelia, Dragonflies (Stackpole, 2004), p 22
- ↑ biologyreference.com article on "Vision"
- ↑ Common, I.F.B., Moths of Australia (Brill, 1990, p 15)
- ↑ Briscoe, Adriana, "Reconstructing the Ancestral Butterfly Eye," Journal of Experimental Biology, 2008
- ↑ Briscoe, Adriana, "Reconstructing the Ancestral Butterfly Eye", Journal of Experimental Biology, 2008
- ↑ Land, Michael S., "Visual Acuity in Insects," (1997)
- ↑ dexonline
