Rezervist
Un rezervist este o persoană care face parte dintr-o forță de rezervă militară. În rest, este civil, iar în timp de pace are o carieră în afara armatei. Rezerviștii participă de obicei anual la perioade de instruire pentru a-și reîmprospăta competențele. Această persoană poate fi un fost membru al forțelor armate aflat în serviciu activ și rămâne rezervist fie în mod voluntar, fie prin obligație. În unele țări, precum Israel, Norvegia, Finlanda, Singapore și Elveția, rezerviștii sunt soldați recrutați prin conscripție, care sunt chemați la instruire și serviciu atunci când este necesar.[1]
Din punct de vedere istoric, rezerviștii au jucat un rol semnificativ în Europa după înfrângerea prusacă în bătălia de la Jena-Auerstedt. La 9 iulie 1807, prin Tratatul de la Tilsit, Napoleon a forțat Prusia să își reducă drastic forțele militare, pe lângă cedarea unor mari teritorii. Astfel, armata prusacă nu mai putea depăși 42.000 de oameni. Sistemul Krümper, introdus în armata prusacă de reformatorul militar Gerhard von Scharnhorst, prevedea acordarea recruților unei perioade scurte de antrenament, care în caz de război putea fi extinsă considerabil. Astfel, reducerea efectivului armatei nu a avut efectul dorit, iar în războaiele următoare Prusia a putut mobiliza un număr mare de soldați instruiți. Până în perioada Imperiului German, rezerviștilor li se ofereau deja așa-numitele „dispoziții de război” după încheierea serviciului militar, care conțineau instrucțiuni precise privind conduita rezerviștilor în timp de război.[1]
După țară
[modificare | modificare sursă]Israel
[modificare | modificare sursă]
În majoritatea cazurilor, serviciul în rezervă din Israel este executat în aceeași unitate timp de ani de zile. După ce personalul își termină serviciul obligatoriu, IDF-ul poate chema oameni pentru:[3][4]
- serviciu de rezervă de până la o lună anual, până la vârsta de 40-45 de ani (rezerviștii se pot oferi voluntari după această vârstă)
- serviciu activ imediat în perioade de criză.
Singapore
[modificare | modificare sursă]Toți cetățenii singaporezi apți de muncă de sex masculin și rezidenții permanenți din a doua generație, la împlinirea vârstei de 18 ani, sunt obligați prin lege să îndeplinească Serviciul Național în mod obligatoriu, ca îndatorire națională, pentru a apăra insula-stat din Singapore. Aceștia trebuie să îndeplinească o perioadă activă obligatorie de doi ani ca militari naționali cu normă întreagă. Când un recrut din Singapore își încheie serviciul activ, acesta obține statutul de cetățean-soldat „pregătit operațional”.[5][6]
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 Chadwick, Andrew Lewis (), Part-Time Soldiers, University Press of Kansas, ISBN 978-0-7006-3588-7, accesat în
- ↑ Israel Defense Forces (IDF)—An IntroductionJewish Virtual Library
- ↑ Ben-Ari, Eyal (), „Masks and Soldiering: The Israeli Army and the Palestinian Uprising”, Cultural Anthropology, 4 (4), pp. 372–389, doi:10.1525/can.1989.4.4.02a00030, ISSN 0886-7356
- ↑ Shelef, Leah; Laur, Lucian; Raviv, Gil; Fruchter, Eyal (), „A military suicide prevention program in the Israeli Defense Force: a review of an important military medical procedure”, Disaster and Military Medicine, 1 (1), doi:10.1186/s40696-015-0007-y, ISSN 2054-314X
- ↑ Loh, Alexis (), „The Impact of Singapore's Mandatory Conscription on Adolescent Perception of Masculinities”, The Social Construction of Adolescence in Contemporaneity, Emerald Publishing Limited, pp. 87–106, ISBN 978-1-80117-449-7, accesat în
- ↑ Lau, Albert (), „National Service and Citizen Soldiers: The Singapore Experience of Military Conscription”, National Service in Singapore, WORLD SCIENTIFIC, pp. 3–34, ISBN 978-981-314-921-2, accesat în
