Tomiris

Tomiris
Date personale
Născută	secolul al VI-lea î.Hr. Ortalyq Aziя, Masageți
Decedată	secolul al VI-lea î.Hr. Ortalyq Aziя, Masageți
Număr de copii	1
Copii	Spargapises[*][[Spargapises (6th-century BC Massagetae general and son of queen Tomyris)|​]]
Etnie	Masageți
Ocupație	guvernator[*]​ conducător militar
Apartenență nobiliară
Regină[*]​

Introducere

Tomyris (sec. VI î.Hr.) a fost regina masageților (un neam Saka^{⁠(en)[traduceți]}–scitic de limbă iraniană) din stepele de la estul Mării Caspice. Ea este cunoscută în primul rând din Istoriile lui Herodot, care relatează că Tomyris a respins invazia împăratului persan Cirus al II-lea cel Mare și că acesta ar fi fost ucis în luptă, în jurul anului 530 î.Hr. Relatarea lui Herodot a circulat apoi, cu variații, la autorii greco-romani, iar tradiția clasică oferă mai multe explicații concurente privind moartea lui Cirus. Localizarea exactă a masageților și identificarea „Araxes”-ului herodoteic sunt în discuție (propuneri moderne: Oxus (Amu-Darya)^{⁠(en)[traduceți]}, Iaxartes (Syr-Darya)^{⁠(en)[traduceți]}, Aras ori chiar Volga).

"Tomiris aruncă capul lui Cirus într-un vas cu sânge" de Alexander Zick.

Istorie, surse și context

Relatarea de bază se află la Herodot (I, 205–214): după moartea soțului, Tomyris domnește asupra masageților; Cirus al II-lea cel Mare îi cere mâna ca stratagemă politică, iar, după refuz, trece Araxes pentru a invada. La sfatul lidianului Croesus, perșii întind o capcană: după o primă ciocnire, își părăsesc tabăra lăsând în urmă mari provizii de vin; masageții, neobișnuiți cu vinul, se îmbată, iar perșii revin și ucid mulți dintre ei, luând prizonieri pe alții, inclusiv pe fiul reginei, Spargapises^{⁠(en)[traduceți]}. Conform lui Herodot, Spargapises îl convinge pe Cirus să-l dezlege și se sinucide imediat ce își poate folosi mâinile. Tomyris îi trimite lui Cirus un mesaj, jurând pe Soare că îi va „da să bea sânge”. În bătălia decisivă care urmează, armata persană este nimicită, iar Cirus moare; capul său ar fi fost tăiat și introdus într-un burduf cu sânge pentru a-i „potoli setea”. Herodot notează că „despre sfârșitul lui Cirus se spun multe”, dar aceasta i se pare cea mai credibilă versiune. Tradiția ulterioară oferă variante: Ctesias (prin rezumatul lui Fotie), relatează că Cirus a murit rănit într-o campanie împotriva Derbiceilor^{⁠(en)[traduceți]} (aliați cu indieni), nu împotriva masageților; versiunea nu o implică pe Tomyris. La Justin^{⁠(en)[traduceți]} (epitomatorul lui Trogus Pompeius), versiunea herodoteică e reluată, inclusiv episodul capului scufundat în sânge. Xenofon, în Cyropaedia^{⁠(en)[traduceți]}, oferă o „viață exemplară” a lui Cirus și îl lasă să moară „de moarte naturală”, textul fiind însă mai curând filozofico-educativ decât istoric. În tradiția elenistico-orientală, Berossos^{⁠(en)[traduceți]} nota că Cirus a căzut într-o bătălie cu Dahae, ceea ce ilustrează fluiditatea memoriei asupra ultimului său război.

Cadrul geografic și etno-istoric

Masageții sunt plasați de sursele antice în stepele dintre Oxus (Amu-Darya)^{⁠(en)[traduceți]} și Iaxartes (Syr-Darya)^{⁠(en)[traduceți]}, în câmpiile dintre Marea Caspică și lacul Aral. Cercetarea actuală îi consideră un grup saka-scitic^{⁠(en)[traduceți]} de limbă iraniană, cu practici ecvestre și cult solar tipice stepelor.

Originea numelui „Tomyris”

Numele este atestat în greacă drept Τόμυρις (Tomyris), în general considerat elenizarea unui antroponim iranian. În literatura de specialitate circulă mai multe ipoteze: (a) derivare dintr-un termen iranian pentru „familie/obârșie”, comparabil cu vechi-pers.^{⁠(en)[traduceți]} tāuma- „familie/descendență”, atestat în inscripții ahemenide; (b) propuneri compozite de tip avestan (tahma- + rayiš) în unele sinteze europene; (c) sugestii moderne central-asiatice (de ex. apropierea de temur „fier”), considerate speculative. Consensul filologic reține originea iraniană, sensul exact rămânând discutat.

Războiul cu Cirus: narațiunea și variantele

Istoriografia reține o campanie a lui Cirus^{⁠(en)[traduceți]} dincolo de frontiera nord-estică a imperiului ahemenid^{⁠(en)[traduceți]} (asigurarea posesiunilor din Corasmia/Sogdiana). Herodot descrie două faze: (1) stratagema cu vinul și capturarea lui Spargapises^{⁠(en)[traduceți]}; (2) bătălia decisivă, în care Cirus cade, iar armata persană suferă pierderi grele. Poliainos^{⁠(en)[traduceți]}, Strabon și Justin^{⁠(en)[traduceți]} reciclează sau amplifică motivele herodoteice; Ctesias oferă însă un cadru etnic diferit (Derbicei + indieni), iar Xenofon transformă epilogul într-un model moral. Cercetarea recentă subliniază că absența unor relatări persane contemporane și caracterul ideologizat al surselor grecești impun prudență: „moartea lui Cirus” funcționează adesea ca scenă exemplară (exemplum) pentru teme precum hybris, justiție, „puterea femeilor” ori limitele expansiunii imperiale.

Evaluare critică

„Trunchiul” tradiției (Herodot) rămâne indispensabil, dar nu poate fi verificat independent; autorii ulteriori oferă fie reluări moralizante, fie variante incompatibile. În ansamblu, istoricitatea personajului Tomyris și posibilitatea unei înfrângeri majore a lui Cirus în stepele nord-estice sunt plauzibile, însă detaliile spectaculoase (capul în burduf cu sânge) trebuie prezentate ca motiv literar specific tradiției grecești, nu ca fapt demonstrat.

În cultura populară

Studioul kazah Kazakhfilm –'' Tomyris ''(2019)^{⁠(en)[traduceți]} a lansat filmul istoric Tomyris (regia Akan Satayev), în care rolul principal este interpretat de Almira Tursyn.

Tomyris conduce civilizația sciților în jocul video ''Civilization VI''^{⁠(en)[traduceți]} (2016), dezvoltat de Firaxis Games.

Trupa de heavy-metal A Sound of Thunder include piesa „Tomyris” pe albumul It Was Metal (2018).

Teorii marginale

În spațiul românesc au circulat, în mediul protocronist, afirmații care identifică masageții cu geții (traci) și, prin extensie, o prezintă pe Tomyris ca „getă”; tot aici a fost propusă și derivarea numelui orașului Tomis din numele ei. Aceste afirmații nu sunt susținute de literatura de specialitate: masageții sunt descriși constant ca populație saka-scitică^{⁠(en)[traduceți]} de limbă iraniană, iar Tomis este o colonie milesiană pe țărmul Pontului Euxin, pentru care antichitatea a transmis o etimologie etiologică din gr. témnō („a tăia”; mitul lui Apsyrtos^{⁠(en)[traduceți]}) – fără legătură cu Tomyris.

Bibliografie

• Herodot, Histories I, 205–214 (texte/trad. engleză online: ToposText; Project Gutenberg – Rawlinson).
• Ctesias, fragmente despre moartea lui Cirus^{⁠(en)[traduceți]} (rezumat Fotie).
• Xenophon, Cyropaedia^{⁠(en)[traduceți]} 8.7 (relatarea morții naturale a lui Cirus).
• Justin^{⁠(en)[traduceți]}, Epitoma historiarum Philippicarum 1.8 (reluarea episodului Tomyris).
• Encyclopaedia Iranica^{⁠(en)[traduceți]}: “MASSAGETAE” (R. Schmitt); “CYRUS III. Cyrus II The Great”.
• ASOR – ANE Today, “How Did Cyrus the Great Die?” (sinteză a tradițiilor antice și a evidenței).

Referințe

• Orosius, Historiae adversus paganos II.7
• Justinus, Epitome Historiarum philippicarum Pompei Trogi I.8

Vezi și

• Dacia
• Geți
• Oium
• Traci

Legături externe

• Herodotus: Queen Tomyris of the Massagetai Arhivat în 28 iunie 2011, la Wayback Machine.
• Cyrus Maketh war Against the Massagetæ, and Dieth from "Stories of the East From Herodotus" by Alfred J. Church Arhivat în 7 aprilie 2016, la Wayback Machine.