chiul

română

Etimologie

Din franceză (tirer au) cul.

Pronunție

• AFI: /kjul/

Substantiv

Declinarea substantivului chiul
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	chiul	chiuluri
Articulat	chiulul	chiulurile
Genitiv-Dativ	chiulului	chiulurilor
Vocativ	chiulule	chiulurilor

1. (fam.) sustragere nemotivată de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; (p.ext.) înșelătorie.

Cuvinte derivate

• chiulangiu
• chiuli

Locuțiuni

• (loc.vb.) A trage chiulul =
  • a chiuli.
  • a nu-și ține cuvântul dat.
• A-i trage (cuiva) chiulul = a păcăli, a înșela (pe cineva).

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din chiu.

Pronunție

• AFI: /ˈki.ul/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru chiu.

Referințe

• DEX '98 via DEX online