climber
(English)
Etimologie
Din engleză medie clymbare; echivalent cu (to) climb („a urca, a cățăra, a sui”) + -er.
Pronunție
Substantiv
climber, pl. climbers
- cățărător; (spec.) alpinist
- (bot.) plantă agățătoare
- The gardener planted flowering climbers along our fence.
- (ornit.) agățătoare
- (fig.) arivist, parvenit
- (sport) ciclist specializat în mers rapid la deal
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Vezi și
Etimologie
Din (to) climb („a urca, a cățăra, a sui”). Confer și clamber.
Verb
| Conjugarea verbului to climber | |
| Infinitiv | to climber |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
climbers |
| Trecut simplu | climbered |
| Participiu trecut | climbered |
| Participiu prezent | climbering |
