Bielestele

Bielestele (par talian Venere, simbul: ♀), cognossût storicamentri in furlan ancje cul non di Vinar o Veniar, al è il secont pianet dal Sisteme solâr in ordin di distance dal Soreli. Par vie des sôs dimensions, de sô masse e de sô composizion gjenerâl, al è spes considerât il "pianet gimul" de Tiere, ancje se lis sôs condizions in superficie a son completamentri diviersis e une vore plui penosis.
Al è l'ogjet naturâl plui lusint tal cîl di gnot daspò de Lune, e pe sô bielece e splendôr al cjape il non di Bielestele (ven a stâi la "stele biele"). Par vie de sô orbite plui interne di chê terestre, al si viôt dome a la matine (prime de jessude dal Soreli) o a la sere (daspò dal tramont).
Carateristichis fisichis
[cambie | modifiche il codiç]
Bielestele al è un planet terestri (formât di rocie) e al à un ragi ecuatoriâl di 6 051,8 km, une vore dongje a chel de Tiere (ch'al è di 6 378 km).
Siben che al sedi plui distanziat dal Soreli rispiet a Mercuri, Bielestele al è di distac il pianet plui cjalt dal Sisteme Solâr, cun temperature in superficie che a passin di stabil i 460 °C. Chest al è par colpe de sô atmosfere, che e rionde un estrem ed incontrolât effet sere.
Atmosfere e effet sere
[cambie | modifiche il codiç]L'atmosfere de Bielestele e je une vore cjalde e pesante. La pression in superficie e je 92 voltis plui alte di chê de Tiere, ecuivalent a la pression che si cjate a scuasit 1 000 metri di profonditât sot l'aghe dal mar.
La composizion de sô atmosfere e je formade di:
Anidride carboniche (CO2): ≈ 96,5%
Azôt (N2): ≈ 3,5%
Piçulis traciis di anidride solforose (SO2), argon (Ar), eli, neon e vapôr di aghe.
L'atmosfere e je screade di un strât fît di nûvs di acid solforic (H2SO4) altamentri rifletent. Chestis nûvs a scuindin in mût determinât la superficie dal pianet a la osservazion di visuale direte de Tiere, e a rifletin cirche il 70% de lûs solâr, rint la Bielestele cetant splendide tal cîl.
La grande cuantitât di anidride carboniche e intrape il cjalt dal Soreli, sbrogant temperature costantis de bande esposte e de bande scure, sence escursions termichis rispiet ai dâts de gnot o dal dì.
Superficie e geologjie
[cambie | modifiche il codiç]
La superficie dal pianet e à podût jessi mapade dome par mieç di radars. E risulte jessi par lo plui sterile e caraterizade di grancj plans di rocie vulcaniche.
- Vulcans: Su Bielestele a son stadis contadis plui di 1 600 struturis vulcanichis maiôrs, e probabilmentri miârs di vulcanis minoris. Cetants di chescj vulcanis a son ancjemò atîfs, mandant fûr lavas basaltichis.
- Cratêrs di impat: A son presints ma in numar limitât. I meteorits piçui si disgreghin daprûf tal inside de dense atmosfere, duncje si cjatin dome cratêrs di dimensions sorenvioris a qualchi chilometri.
- Anomalie continentâls: I doi altipians plui grancj a cjapin il non di Ishtar Terra (tal emisfere nord, cul mont Maxwell che al è il plui alt dal planêt) e Aphrodite Terra (su la zone ecuatoriâl).
Rotazion e orbite
[cambie | modifiche il codiç]
L'orbite de Bielestele e je la plui rionde (cun mancul ecentricitât) di dut il Sisteme Solâr. Il sô an (periodi de rivoluzion) al dure 224,7 dì terestris.
La sô rotazion e à dôs carateristichis une vore stranis:
- Rotazion retrograde: Bielestele al rionde su se stes in direzion contrarie rispiet a la Tiere e a la plui part dai altris planets. Par un osservadôr ipotetic in superficie, il Soreli al colas de bande di Jevât (Est) e al vignarès fûr de bande di Ponent (Ovest).
- Rotazion une vore lenti: Al fâs dome un riondât sul sô as ogni 243 dì terestris. Chest al vûl dî che, par un efeti combinât cul moviment orbitâl, un dì solâr (il passâ dal mardì di un misdì al seguint) al dure cirche 117 dì terestris.
Bielestele nol à satelits naturâi e nol à anei.
Esplorazion spaziâl
[cambie | modifiche il codiç]Bielestele al è stât il prin pianet a jessi visitât di une sonde terestre (Mariner 2 tal 1962). La sô esplorazion e je stade severe par vie des condizions estrimis di temperature e pression, che a destrucin i imprecis eletrònics in poche oris.
Principâls missions
[cambie | modifiche il codiç]
Il program Venera (URSS, 1961–1984): Al è stât un grant sucès de inzegnerie sovietiche. La sonde Venera 7 (1970) e à fat il prin atariament controlât su un altri pianet, mentri la Venera 9 (1975) e à mandât lis primis imagjins in biand-e-neri de superficie. Lis sondis seguintis a han ancje fat analizis chimichis dal teren e mandât foto a colôrs, resistint fintremai a massis di dôs oris prime di fâsi deforma dal cjalt e de pression.
- Sonde Magellan (NASA, 1989–1994): E à doprât un radar par mapâ cun precision il 98% de superficie de Bielestele, svelant i detais geologjics de sô scusse rociose.
- Missions modernis: Sonde tant che Venus Express (ESA, 2006-2014) e Akatsuki (JAXA, in orbite dal 2015) a han studiât soredut la dinamiche complese dai nûvs e dai vents de atmosfere.
Dâts statistics e orbitâi
[cambie | modifiche il codiç]| Parametri | Valôr |
|---|---|
| Distanza medie dal Soreli | 108 208 930 km (0,723 UA) |
| Periodi de rivoluzion (an) | 224,701 dì terestris |
| Periodi di rotazion (dì) | -243,025 dì terestris (retrogrado) |
| Inclinazion de orbite | 3,394° |
| Inclinazion asse | 177,36° |
| Masse | 4,8675 × 1024 kg (0,815 massis terestris) |
| Gravitât in superficie | 8,87 m/s² (pari a 0,904 g) |
| Sisteme solâr |
|---|
| Soreli • Mercuri • Bielestele/Venere • Tiere • Mart • Jupiter • Saturni • Uran • Netun • Pluton |
| Lune • Cinturie di asteroids • Io • Europe • Ganimede • Calist • Titan • Triton • Cinturie di Kuiper • Nûl di Oort
Fobos • Deimos • Satelits di Jupiter • Satelits di Saturni • Satelits di Uran • Satelits di Netun • Caront |