close
Sâta a-o contegnûo

Imnu munegascu

Achësta pa̍gina e̍ scrita ün munegascu
Sta pàgina chi a l'é 'na vôxe in vedrìnn-a. Sciàcca chi pe de informaçioìn de ciù
Da Wikipedia
MC
Achësta pa̍gina e̍ scrita ün munegascu
Imnu munegascu
Partiçiun manuscrita de l'Imnu munegascu
Imnu de Mónego Mu̍negu
Testu Lui̍ Notari (1931, testu munegascu)
Mü̍sica Teufilu Bellando de Castro
(versiun uriginale)
Léon Jehin
(versiun d'ancœi)
Adutau ün 1848

L'imnu o inu munegascu[n. 1], ciamau tamben A Ma̍rcia de Mu̍negu[n. 2], A̍ria Naçiunale de Mu̍negu[n. 3] o Ma̍rcia Naçiunale d'i Lealisti[n. 4], e̍ l'imnu naçiunale d'u Principatu de Mu̍negu[1]. Scritu ünt'u se̍culu XIX da Teufilu Bellando de Castro e pœi scangiau da ciü̍ artisti, ë so' parole d'ancœi sun stae scrite ün munegascu, lenga naçiunala d'u Principatu, da u pueta Lui̍ Notari.

L'imnu munegascu e̍ stau scritu ünt'a mitan d'u se̍culu XIX, tempi d'üna marria passa per u Principatu. Sut'a u regnu d'u Pri̍ncipu Flurestan Primu era munta̍ de l'indignaçiun a Mentun e Rocabrüna per d'ë puli̍tiche nun upurtüne piyae da u guvernu, cun i agenti d'u Regnu de Sardegna che s'eru prufitai d'u tratau de Stupinigi d'u 1817 e d'u pruteturatu sardu per i soi interessi, cun a vulunta̍ de l'anessiun d'u Principatu[1].

U primu a pensa̍ a ün imnu per Mu̍negu e̍ stau u nutari Teufilu Bellando de Castro, ch'era tamben pueta e müsicante. Ëlu a̍ dunca piyau a deciçiun de cumpusa̍ ün cantu patrio̍ticu ün françese per u Pri̍ncipu e a so' famiya, scritu ünt'u 1845, per replica̍ a d'i canti suvversivi ch'eru rivai achëli ani da u cumitau de Niça[1][2][3][4].

Ünt'achëli ani u cumpusitu̍ e müsico̍lugu Castil-Blaze, amigu d'u Pri̍ncipu Flurestan I, era uspitau ünt'u Palaçi Principescu e, avüa l'ucasiun de cunusce u Teufilu Bellando, a̍ nutau sta ma̍rcia. Ëlu gh'a̍ purtau qarche mudificaçiun, ün particulari ünte l'intrudüçiun e ünt'u riturnelu, e a̍ dau a l'ünseme ün'armunia de basa. Ün 1848, cuma che u vinti de marsu Mentun e Rocabrüna se sun declarae "citae li̍bere" e separae da u Principatu, cun l'Urdinança Suvrana d'u 28 de marsu d'u 1848 u Pri̍ncipu a̍ creau a Ga̍rdia Çi̍vica, devegnüna cun ün'a̍utra urdinança d'u 29 d'austu d'achëlu anu a Ga̍rdia Naçiunale. Anima̍ de veru patriutismu, a Ga̍rdia a̍ prun adutau e fau soa l'a̍ria de Teufilu Bellandu e cusci̍ sta cansun mudesta e̍ devegnüa a Ma̍rcia Naçiunale d'i Lealisti[1][2][4].

Cun i ani de gran desvelupamentu sut'a u regnu d'u Pri̍ncipu Carlu Terçu ë i dipluma̍tichi strangei ch'avun cumençau a arriva̍ ünt'u Principatu, era devegnüu ümpurtante de cumpusa̍ ün inu, perche̍ alura Mu̍negu ava sulu a "Ma̍rcia Naçiunale". U Pri̍ncipu a̍ dunca sulicitau ün artista de l'urchestra d'u Cercle des Entrangers d'u Casin de Munte Carlu, Charles Albrecht, ch'a̍ fau de reçerche per l'a̍ria de l'inu fint'a çerne achëla d'u cantu patrio̍ticu de Teufilu Bellando de Castro, de qü n'a̍ fau üna cumpusiçiun per pianu. Üna prima ediçiun sulu per pianu, dunca sença parole, e̍ sta̍ stampa̍ a Parigi da l'editu̍ Tihébaux, prubabilmente prima d'u 1897, sut'a u ti̍tulu de Air National de Monaco ("A̍ria Naçiunala de Mu̍negu"). Ün 1897 l'editu̍ Decourcelle de Niça a̍ presentau üna nœva ediçiun, cun u nü̍meru 429 e u meme autu̍, scrita turna sulu per pianu e numa̍ Hymne National de Monaco ("Imnu Naçiunale de Mu̍negu")[1][2][4].

Qarche anu ciü̍ tardi u François Bellini, müsicante ünte l'Urchestra de Munte Carlu ün 1864 e maistru de capela d'a catedrala de Mu̍negu ün 1884, e̍ stau sulicitau per urchestra̍ l'obra de Albrecht, cun u triu atribüiu a ëlu che serëssa per da bon de Bellini, perche̍ se ghe trova u so' stile. Ün 1900 u triu e̍ süprimau cuma e tante reprise: di fati l'imnu, ch'e̍ra scutau ün pen, era cunsiderau tropu longu. Per e feste d'i 25 ani de regnu d'u Pri̍ncipu Albertu Primu, ün 1914, u maistru Léon Jehin, diretu̍ d'urchestra de l'O̍pera e d'i Cuncerti cla̍ssichi de Munte Carlu, a̍ repiyau l'urchestraçiun per fala ciü̍ briusa, ün particulari cun d'i sui de trumba. Sta versiun e̍ achëla che se po̍ scuta̍ a u giurnu d'ancœi, ünt'ë manifestaçiue ufiçiale[1][2][4].

 fin, ün 1928 o ün 1931, u pueta munegascu Lui̍ Notari a̍ scritu a versiun de l'imnu ün lenga munegasca. Ëlu a repiyau u tempu d'a mü̍sica parola per parole e aiçi̍ u triu, cun achëstu testu ch'e̍ adutau e cantau fint'aura ünt'ë diverse manifestaçiue[1][2][4].

Ün primu testu per l'imnu munegascu e̍ stau scritu da Teufilu Bellando de Castro ün françese ün 1845, per resta̍ u meme per sca̍iji ün se̍culu. Ün 1931 Lui̍ Notari a̍ scritu ün testu nœvu, tütu ün lenga munegasca, ben che ancœi ne vegne cantau üna versiun scürcia̍.

Munegascu[5] IPA Françese[5]

Oila̍ cü ne toca!
Oila̍ cü ne garda!
Fo̍ che cadün sace ben aiço̍ d'aiçi̍:

Despœi tugiu̍, sciü̍ d'u nostru paise,
se ride au ventu, u meme pavayun!
Despœi tugiu̍ a cuřu̍ russa e gianca
e̍ sta̍ ř'emblema d'a nostra liberta̍:
grandi e piciui, ř'an sempre respeta̍!

N'amu ch'üna tradiçiun,
n'amu ch'üna religiun,
amu avüu per u nostr'unu̍
i meme Pri̍ncipi tugiu̍
e ren nun ne scangeru̍
tantu ch'u suřiyu lüjera̍;
Diu sempre n'agiütera̍
e ren nun ne scangera̍!

Despœi tugiu̍, sciü̍ d'u nostru paise,
se ride au ventu, u meme pavayun!
Despœi tugiu̍ a cuřu̍ russa e gianca
e̍ sta̍ ř'emblema d'a nostra liberta̍:
grandi e piciui, ř'an sempre respeta̍!

Holà, vous qui êtes près de nous!
Holà, vous qui de loin nous regardez!
Il faut que chacun sache bien ceci:

Depuis toujours sur notre pays
rit au vent le même drapeau!
Depuis toujours les couleurs rouge et blanche
ont été l'emblème de notre indépendance:
grands et petits les ont toujours respectées!

Nous n'avons qu'une tradition,
nous n'avons qu'une religion,
nous avons tenu à l'honneur
d'avoir toujours eu les mêmes Princes,
et rien ne nous changera
tant que le soleil luira,
Dieu toujours nous aidera
et rien ne nous changera.

Depuis toujours sur notre pays
rit au vent le même drapeau!
Depuis toujours les couleurs rouge et blanche
ont été l'emblème de notre indépendance:
grands et petits les ont toujours respectées!

Testu cumpletu (1928)

[modìfica | modìfica wikitèsto]
Munegascu[4] Françese[4]

Riturnelu:
Despoei tugiù sciü d'u nostru paise
Se ride au ventu un meme pavayun
Despoei tugiù a curù russa e gianca
E stà r'emblema d'a nostra libertà!
Grandi e piciui r'an tugiù respetà!

Oilà cü ne toca!
Oilà cü ne garda!
Fò che cadün sace ben aiço d'aiçì

Riturnelu

Amu avüu sempre r'a meme tradiçiun;
Amu avüu sempre r'a meme religiun;
Amu avüu per u nostru unù
I meme Principi tugiù
E düsciün nun purà ne fa sciangià
Tantu ch'au cielu u suriyu lüjerà;
Diü n'agiüterà
E mai düsciün nun purà ne fa scangià
Düsciün

Nun sëmu pa gaïre,
Ma defendemu tüti a nostra tradiçiun;
Nun sëmu pa forti,
Ma se Diu voe n'agiütera!

Oilà cü ne toca!
Oilà cü ne garda!
Fò che cadün sace ben ailo d'ailì

Riturnelu

Refrain :
Depuis toujours, le même pavillon
Flotte joyeusement au vent de notre pays
Depuis toujours les couleurs rouge et blanche
Constituent le symbole de notre liberté
Grands et petits l'ont toujours respecté!

Ohé, vous qui nous voisinez!
Ohé, vous qui nous regardez!
Il importe que chacun retienne bien ceci:

Refrain

Nous avons perpétué les mêmes traditions;
Nous célébrons la même religion;
Nous avons l'honneur
D'avoir toujours eu les mêmes Princes
Et personne ne pourra nous faire changer
tant que le soleil brillera dans le ciel;
Dieu nous aidera
Et jamais personne ne pourra nous faire changer
Personne.

Nous ne sommes pas bien nombreux,
Mais nous veillons tous à la défense de notre identité;
Nous ne sommes pas très puissants,
Mais, s'il le veut, Dieu nous aidera!

Ohé, vous qui nous voisinez!
Ohé, vous qui nous regardez!
Il importe que chacun prenne bien conscience de cela!

Refrain

Prima versiun (1841)

[modìfica | modìfica wikitèsto]

A prima versiun de l'Imnu munegascu e̍ achëla scrita ün françese, ün 1841, sciü̍ l'a̍ria d'u Teufilu Bellando de Castro[6].

Françese Tradüçiun ün munegascu

Principauté Monaco ma patrie,
Oh! Combien Dieu est prodigue pour toi.
Ciel toujours pur, rives toujours fleuries,
Ton Souverain est plus aimé qu'un Roi.

Fiers Compagnons de la Garde Civique,
Respectons tous la voix du Commandant.
Suivons toujours notre bannière antique.
Le tambour bat, marchons tous en avant.

Oui, Monaco connut toujours des braves,
Nous sommes tous leurs dignes descendants.
En aucun temps nous ne fûmes esclaves.
Et loin de nous, régnèrent les tyrans.

Que le nom d'un Prince plein de clémence,
Soit répété par mille et mille chants.
Nous mourrons tous pour sa propre défense,
Mais après nous, combattront nos enfants

Principatu de Mu̍negu, me' pa̍tria,
Ô! Cuma Diu e̍ prodigu cun tü.
Celu tugiu̍ li̍mpidu, rive tugiu̍ sciurie
U to' Suvran e̍ ciü̍ prediletu ch'ün Re.

Fieri cumpagni d'a Ga̍rdia Çi̍vica,
Respetamu tüti a vuje d'u Cumandante.
Seghimu tugiu̍ u nostru anticu pavayun.
U tambur pica, andamu tüti ün avanti.

Sci̍, Mu̍negu a̍ avüu tugiu̍ d'i bravi,
Nui sëmu tüti i soi degni discendenti.
Ün nüsciün tempu sëmu stai scciavi
E lonzi da nui regnavu i tirai
 
U nume d'u Pri̍nçipe cin de clemença
Sice repetüu per mile e mile canti.
Nui murirëmu tüti per a soa defesa
Ma, dopu de nui, cumbateran i nostri fiyœi

«Qandu vëdu ë toe cuřue
O drapeu aimau d'a me' cara naçiu̍n
U me coe se ience de passiu̍n
E a me' buca e̍ cina de cançue [...]»

(Giorgi Franzi, U Drapeu, 1987)

A l'Imnu munegascu u cano̍nicu Giorgi Franzi, maistru de lenga munegasca, gh'a̍ dedicau üna cansun intitüla̍ U Drapeu, cun mü̍sica de Jo Di Pasqua e püblica̍ ünt'u librëtu ün 1987. Ünte sta puesia l'autu̍ cünta d'achëlu che ghe suvegne a vede u pavayun, che per ëlu mustra u russu d'u travayu e u giancu d'iesse sinceru[7][8].

De l'imnu gh'e̍ üna tradüçiun li̍bera ün genuese fa̍ da u grupu de müsicanti ciamau i Buio Pesto, presenta̍ ün 2013 a Munte Carlu[9][10].

Note a u testu
  1. Hymne monégasque ün françese, Inno monegasco ün genuese
  2. La Marche de Monaco ün françese; A marcia de Mónego ün genuese
  3. Air national de Monaco ün françese; Äia naçionale de Mónego ün genuese
  4. Marche Nationale des Loyalistes ün françese; Marcia Naçionale di Lealisti ün genuese
Referençe
  1. 1 2 3 4 5 6 7 (FR) Fernand Bertrand, Notre Hymne National, in Annales Monégasques, n. 22, 1998.
  2. 1 2 3 4 5 (LIJ, FR) Cumitau Naçiunale d'ë Tradiçiue Munegasche, Inu Naçiunale [Hymne National] (PDF), in Chronique Monégasque «üntra nui», 20 nuvembre 2011, pp. 1-2.
  3. (FR) Thomas Epiphane Théophile BELLANDO de CASTRO, in sce gw.geneanet.org. URL consultòu o 23 zùgno 2026.
  4. 1 2 3 4 5 6 7 (LIJ, FR) Guvernu principescu, Symboles: Hymne monégasque, in sce gouv.mc. URL consultòu o 23 zùgno 2026.
  5. 1 2 (LIJ, FR) Cumitau Naçiunale d'ë Tradiçiue Munegasche, Inu Naçiunale [Hymne National] (PDF), in Chronique Monégasque «üntra nui», 20 nuvembre 2011, p. 2.
  6. (EN) Martin Hintz, Monaco, Children's Press, 2004, p. 57, ISBN 0516242512.
  7. (LIJ, FR) Cumitau Naçiunale d'ë Tradiçiue Munegasche, Inu Naçiunale [Hymne National] (PDF), in Chronique Monégasque «üntra nui», 20 nuvembre 2011, p. 3.
  8. (LIJ, FR) Giorgi Franzi, U drapeu, parole de u maïstru G. Franzi, müsica de Jo Di Pasqua, Mu̍negu, Cumüna de Mu̍negu, 1987.
  9. (IT) Buio Pesto, gran finale in concerto a Montecarlo, in sce ricerca.repubblica.it, 29 d'utubre d'u 2013. URL consultòu o 24 zùgno 2026.
  10. (LIJ, FR) Diego Lupano, L'Inno Monegasco dei Buio Pesto, in sce youtube.com, 29 d'utubre d'u 2013. URL consultòu o 23 zùgno 2026.
  • (LIJ, FR) Fanfare des Carabiniers de Monaco, Hymne Monégasque, Fanfare des Carabiniers de S.A.S le Prince de Monaco, Corélia, 1994.
  • (LIJ, FR) Fanfare des Carabiniers de Monaco, Hymne Monégasque, Honneur à La Dynastie Des Grimaldi, Corélia, 1998.
  • (LIJ, FR) Choeur d'enfants de l'académie Rainier III, Inu naçiunale, Aiçó d'aiçi : chants monégasques, Urchestra de Munte Carlu, 2016.

A̍utri prugeti

[modìfica | modìfica wikitèsto]

Vi̍nculi esterni

[modìfica | modìfica wikitèsto]
Sta chi a l'é 'na vôxe in vedrìnn-a, reconosciûa cómme unn-a de mêgio vôxe scrîte da-a comunitæ.
Segnalaçión · Informaçioìn