Edineț

Edineț
Edinița
—  oraș  —
Sediul primăriei
Drapel Stemă
Edineț Edineț (Edineț) Poziția orașului pe harta Republicii Moldova
Edineț Edineț (Edineț) Poziția orașului pe harta raionului Edineț
Coordonate: 48°10′14″N 27°18′16″E ({{PAGENAME}})48.17056; 27.30444
Țară	Republica Moldova
Raion	Edineț
Atestare	15 iunie 1431
Promovat așezare de tip orășenesc	11 noiembrie 1940
Promovat oraș	4 noiembrie 1962
Promovat municipiu	13 ianuarie 2017 (1998-2001)
Localități componente	Alexăndreni Edineț Gordineștii Noi
Guvernare
- Primar	Constantin Cojocari⁠(d) (LOC, 2023)
Suprafață
- Total	14,5 km²
Altitudine	231 m.d.m.
Populație (2014)
- Total	15.520 locuitori
Cod poștal	MD-4601
Prefix telefonic	246
Localități înfrățite
- Râmnicu Sărat	România
- Săcele	România
- Piatra-Neamț	România
- Roman	România
- Târgu Ocna	România
- Camenița	Ucraina
- Onești	România
- Dorohoi	România
- Cugir	România
Prezență online
[primăriaedineț.md Primăria Edineț] GeoNames
Harta orașului Harta orașului

Edineț (în trecut Edinița) este un oraș din nordul Republicii Moldova, centru administrativ al raionului omonim. Este situat pe traseul internațional Odesa – Chișinău – Brest.

Etimologie

Proveniența denumirii orașului Edineț, la origine Viadinți, înregistrat și cu formele Iadinți, Edenți, reprezintă un antroponim de formație slavă, din antroponimul Viden și formațiunii - inți, videnți, fiind numele comun al locuitorilor – „comunitate de oameni coborâtori dintr-un strămoș comun Viden” sau „oameni stabiliți cu traiul pe moșia (în satul) lui Viden”. Antroponimul Viden derivă din cuvântul bulgar „виден” [văzut] având sensul de „cinstit, stimat, venerat”.

Simboluri

Stema și drapelul orașul au fost aprobate în data de 31 martie 2005, având următoarea descriere:

Stema: În câmp albastru, tridentul familiei Cupcici, de aur, deasupra unui pod ieșind din talpa scutului, de argint. Scutul timbrat de o coroană murală de aur cu trei turnuri.

Drapelul orașului Edineț reprezintă o pânză dreptunghiulară (2:3), tăiată, albastru și alb, și purtând în partea de sus, la hampă, tridentul familiei Cupcici, galben.

Semnificație:

Podul de argint simbolizează podul orășenesc de peste râul Bogda, în jurul căruia, conform unei legendei locale, ar fi crescut localitatea.

Tridentul de aur se referă la faptul că moșia orașului a făcut parte din domeniul medieval al familiei Cupcici.

Geografie

Orașul se află pe automagistrala Chișinău – Cernăuți la o distanță de 200 km. de Chișinău și la 8 km. de stația de cale ferată Brătușeni. Are 20.200 locuitori împreună cu satele ce intră în componența sa (Alexăndreni și Gordineștii Noi) și este centrul administrativ al raionului Edineț.

Parcul „Vasile Alecsandri”

• 
  Lacul din parc, 1980
• 
• 
• 
• 

Resurse naturale

Orașul Edineț este întins pe o suprafață de 870 ha. În orașul Edineț este o grădină publică în numele lui Alecsandri, unică în felul său, cu o suprafață totală de 34,2 ha.

Istorie

Istoria apartenenței statale

Republica Moldova 1991–
URSS 1944–1991
România 1941–1944
URSS 1940–1941
România 1918–1940
Republica Rusă 1917
Republica Democratică Moldovenească 1917–1918
Imperiul Rus 1812–1917
Moldova –1812

Atestare. Țara Moldovei

Orașul Edineț apare pentru prima dată, cu numele de Viadinți, în uricul domnului Moldovei Alexandru cel Bun din 15 iunie 1431, conform căruia el a repartizat vornicului Ivan Cupcici pământuri pentru așezarea satelor:

„Din mila lui Dumnezeu, noi, Alexandru voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut, cu această carte a noastră, celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că această adevărată slugă și boier al nostru credincios, pan Cupcici vornic, ne-a slujit cu dreaptă și credincioasă slujbă. De aceea, noi, văzând dreapta și credincioasa lui slujbă către noi, l-am miluit cu deosebita noastră milă și i-am dat și i-am întărit vislujenia lui, satele, în țara noastră, anume: [...] și, la Terebne, pământ din pustie să-și întemeieze sate, anume: Cozareuți, și Polzalăuți, și Viadinți, Micicova și Nesteacăuți, și, pe Ciuhru, în sus de moară și în jos de moară, și, pe Ciuhru, Mihailăuți la Vadul de Piatră și la Hacișce Leș.

...

La Suceava, în anul 6939 <1431> iunie 15.”

În anul 1436, în timpul domniei comune ale fraților Ilie și Ștefan, la Vaslui, este emis uricul de dăruire lui Luca de la Sihle și fraților săi, Malea si Stroe, satele Viadici, pe Terebne, și unde a fost Mihail, la gura Săratei, cu hotarele lor vechi.

La 18 august 1609, Constantin Movilă voievod întărește lui Cozma Plop diac, fratelui și surorilor lui jumătate din satul Iadinți pe Racovăț și o parte din Căpoteni, ținutul Hotin. Cu locuri de iazuri și de mori.

La 28 februarie 1646, Vasile Lupu voievod judeca pricina dintre Pârciul din Iadinți și Anita, fiica lui Dumitrașco Solomonescul, pentru jumătate din satul Verteporoh.

La 24 martie 1646, domnul Vasile Lupu întărește lui Pătrașco Ciogolea, fost logofăt, jumătate din satului Iadinți din ținutul Hotin, ce a cumpărat-o de la Costea, fiul lui Eremia, și de la sora lui, pentru 40 de taleri bătuți.

Raiaua Hotinului

Articol principal: Raiaua Hotinului

În anii 70 ai secolului XVIII, administrația de ocupație rusă a desfășurat câteva recensăminte, pentru a determina potențialul material de asigurare a armatei țariste cu resurse în cadrul Războiul Ruso-Turc din perioada 1768–1774. Astfel, în anul 1772 în Edineț au fost înregistrați 1 gospodărie de preot, 46 gospodării (capi de familie) de moldoveni și 1 gospodărie de evrei. În anul 1774, în satul Iadinița au fost numărate 15 gospodării și toate birnice. Conform, acestor recensăminte, satul Iadinița face parte din ocolul de Mijloc, ținutul Hotin.

Parcul central în 1980.

Imperiul Rus

Articol principal: Gubernia Basarabia

Dezvoltarea intensă a economiei a contribuit la creșterea numărului populației. Dacă la începutul sec. XIX numărul gospodăriilor era de 87, apoi la începutul sec. XX – 670 și 3450 de locuitori. Majoritatea populației era băștinașă, iar mai târziu aici se mută cu traiul și lipovenii, care au migrat din Prusia Orientală și Latgalia (vestul Letoniei de azi) în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Astfel, la începutul anilor 1850, 20 de familii de credincioși de rit vechi s-au strămutat al Edineț, venind din Dinaburg. Deja, în anii 1880, comunitatea avea o școală și o casă de rugăciune. În același timp, creștea numărul evreilor și al rușilor. În afară de aceste naționalități pe teritoriul orașului mai locuiau și ucraineni, polonezi și nemți.

În 1852 Edinețul este pomenit drept târgușor. În 1859 aici se deschide o școală, în 1861 – o școală parohială bisericească, iar peste un an – un punct de găzduire peste noapte. În același an (1861), în Edineț este deschisă prima școală, iar în 1867 este deschisă o școală cu patru clase pentru fete. Din 1885 târgușorul Edineț se dezvoltă destul de furtunos pentru acele timpuri. Un rol important în dezvoltarea orașului o are și așezarea geografică a Edinețului. Prin Edineț treceau două magistrale centrale – spre Lipcani și Bălți.

În 1902 târgușorul Edinița avea 670 case, cu o populație de 3450 suflete, din care 1242 ruși; poștă și telegraf; 3 biserici, din care una schismatică rusească a sectei staroobreadțî, una pe lângă proseminarul rusesc, în care învațău copiii preoților români; 2 școli elementare de băieți și fete. Prin târgușor trecea 2 șosele, spre Lipcani, Briceni și Bălți. Lângă târgușor sunt 3 heleșteie. În timpul Imperiului țarist era centrul volostei cu același nume, sediul circumscrip-țiunei a Vl-a de zemstvo.

Revoluția rusă și Marea Unire

Articol principal: Marea Unire

În anul 1917, prăbușirea Imperiului Rus s-a produs în contextul revoluției ruse, oferind popoarelor aflate sub dominația țaristă oportunitatea de a-și intensifica eforturile pentru afirmarea identității naționale, pentru aplicarea principiului autodeterminării și pentru constituirea propriilor state. În aceste condiții, în octombrie 1917 a fost proclamată autonomia Basarabiei, iar în decembrie s-a constituit Republica Democratică Moldovenească, aflată într-o relație federativă cu Republica Rusă.

Instaurarea regimului bolșevic la Petrograd i-a determinat pe liderii basarabeni să adopte o decizie decisivă: în ianuarie 1918, Republica Democratică Moldovenească și-a proclamat independența. În același timp, trupele fostei armate țariste, influențate de bolșevism, au generat haos în Basarabia, prin acte de violență, jafuri și distrugeri, destabilizând grav situația socială. În acest context a fost creat Consiliul Directorilor, organul executiv al republicii, condus de Pantelimon Erhan, alături de Ion Inculeț (președintele republicii) și Daniel Ciugureanu (șeful guvernului). Aceștia au solicitat sprijinul armatei române pentru a restabili ordinea și a opri acțiunile grupărilor bolșevice înarmate. Astfel, în ianuarie 1918, armata română, sub comanda generalului Ernest Broșteanu, a trecut Prutul, fiind întâmpinată de o delegație a Sfatului Țării condusă de Ion Pelivan și Ion Inculeț.

Pe parcurs, puterea bolșevică abandonase principiul autodeterminării popoarelor, iar Ucraina își manifesta pretențiile asupra Basarabiei. Atât autoritățile bolșevice, cât și cele ucrainene contestau independența Republicii Democratice Moldovenești și revendicau teritoriul acesteia. În aceste condiții, elitele culturale de pe ambele maluri ale Prutului s-au întrunit la 1 martie, la Iași, ajungând la concluzia că unirea Basarabiei cu România reprezenta o necesitate istorică și identitară. În consecință, la 27 martie 1918, Sfatul Țării a votat unirea Basarabiei cu România.

România Mare

Articol principal: Basarabia în cadrul României Mari

Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului din 1922 în calitate de preot paroh la Biserica „Sfântul Vasile” din slujea Teodor Grimalschi, în vârstă de 34 ani; absolvent al seminarului teologic, în serviciu pe loc din 1912. Cântăreț la biserică era Ioan Mihailovici, în vârstă de 47 ani; cu 1 clasă de seminar teologic; în serviciu pe loc din 1908. În același timp, slujbe religioase se desfășurau la 1 biserică lipovenească și 17 sinagogi.

Structura etnică a populației în 1930

     Români (21,2%)

     Ruși (22,9%)

     Ucraineni (3,28%)

     Evrei (51,8%)

     Alte etnii (0,82%)

În anii următori după Marea Unire, în Edineți funcționa o primărie, judecătorie rurală, poliție, secție de jandarmi, 1 școală primară mixtă, serviciile de comunicare erau furnizate prin intermediul poștei rurale și al telegrafului. Economia târgușorului Edineți și-a păstrat caracterul predominant agrar-comercial, fiind bine articulată în jurul prelucrării produselor agricole și al activităților meșteșugărești.

Un rol central în economia locală îl ocupa prelucrarea produselor agricole, agricultorii regiunii având la dispoziție 1 moară de vânt, 1 moară de apă, două mori cu aburi, 2 fabrici de ulei și 1 abator. Sfera comerțului era bine dezvoltată, fiind reprezentată de 40 cârciumi, 35 băcănii, 11 brutării, 9 măcelării și 14 comercianți de cereale aprovizionând consum local și exportul de produse. De asemenea, cele 4 magazine de galanterie și 20 de magazine de manufactură diverse mărfuri locale și de import. În sectorul meseriaș activau 6 cizmari, 9 croitori, 7 dolghieri, 2 mecanici, 2 strungari, 4 tâmplari. Operațiunile economico-financiare erau efectuate de către „Banca Basarabiei”. Totodată, societățile cooperative, precum „Cooperativa Agricolă” și „Frăția”, reflectă tendința de asociere a producătorilor locali pentru valorificarea mai eficientă a resurselor, reducerea costurilor și creșterea puterii economice a membrilor.

Serviciile medicale erau asigurate de 1 spital deservit de 4 medici și 3 moașe și 1 farmacie.

Loibman Șmil a construit clădirea muzeului și a filialei Muzeului de Artă Populară în 1922. În 1924, clădirea muzeului a fost dăruită societății evreiești pentru spital. În clădirea muzeului de artă a activat și o sinagogă. La începutul sec. XX, Edineț devine un important centru comercial din nordul Moldovei. După cel de al doilea război mondial, economia orașului Edineț a cunoscut o dezvoltare rapidă. Astfel au fost construite și date în exploatare mai multe întreprinderi dintre care uzina constructoare de mașini pentru prelucrarea lemnului, fabrici de vinuri, conserve, unt, etc.

La 14 iunie 1924 a fost aprobată Legea pentru unificarea administrativă a României, intrată în vigoare la 01.01.1925, conform căreia târgul Edenița este desemnat reședință a plășii omonime din cadrul județului Hotin. Însăși comuna Edenița era alcătuită din localitățile Edenița-Târg, Edenița-Sat și Alexandreni.

La recensământul general din anul 1930 în Edineți (târg+sat) au fost numărați 11.170 locuitori. Din punct de vedere etnic, populația a fost alcătuită din 2377 români, 1 ungur, 3 germani, 2558 ruși, 367 ruteni, 42 polonezi, 5739 evrei, 1 albanez, 55 țigani și 55 locuitori de alte naționalități. În calitate de limbă maternă, limba română a fost indicată de 2.392 persoane; limba germană – 3 persoane; limba rusă 2.735, limba ucraineană – 291 persoane; limba bulgară – 1 persoană; limba poloneză – 18 persoane; limba idiș - 5729 persoane, alte limbi 1 persoană.

Anii celui de-Al doilea Război Mondial

Articole principale: Operațiunea München și Ofensiva Uman–Botoșani

URSS

Articol principal: RSSM

Republica Moldova

În anul 1994 Parlamentul Republicii Moldova aprobă prima Lege privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova independente. Conform acestei legi orașul Edineț își păstrează statutul de centru raional.

În anul 1998 se aprobă o nouă lege prin care teritoriul Moldovei este divizat în județe formate prin comasarea a mai multor raioane. Astfel, raioanele Briceni, Ocnița, Edineț și Dondușeni formează județul Edineț, și orașul Edineț devine reședința județului nou-format. În limitele administrative ale orașului a fost inclus satului Alexăndreni.

În 2003, județele sunt desființate și se revine la împărțirea teritoriului Republicii Moldova în raioane. Județul Edineț este dezmembrat în fostele raioanele, iar orașul Edineț își pierde statutul de municipiu. În același timp, pe lângă satul Alexăndreni, limitele administrative ale orașului Edineț au fost extinse asupra satului Gordineștii Noi.

În prezent Edineț este unul dintre cele mai importante orașe din nordul republicii, având un impact major în dezvoltarea economiei țării.

Demografie

La recensământ general din 2004, orașul Edineț a înregistrat 15.624 de locuitor, inclusiv, populația masculină numărând 7.284 persoane și cea feminină - 8.340 persoane.

Structura etnică

Structura etnică a populației conform recensământelor din 2004, 2014 și 2024
:

Grup etnic	2004		2014		2024
	Număr	%	Număr	%	Număr	%
Moldoveni/Români	10.504	60.74	10.093	65.03	9125	73.77
Ucraineni	2704	15.63	2110	13.59	1204	9.73
Ruși	3411	19.72	2479	15.97	1326	10.72
Romi	490	2.83	614	3.95	611	4.93
Bulgari	37	0.21	27	0.17	20	0.16
Găgăuzi	23	0.13	19	0.12	16	0.12
Evrei	18	0.10
Polonezi	11	0.06
Alții	94	0.54	87	0.56	64	0.51
Nedeclarat			91	0.58	3	0.02
Total	17.292		15.520		12.369
Biroul Național de Statistică

Structura lingvistică

Limba vorbită de obicei la Edineț (în anul 2024 - fără populația sub 3 ani):

Limba	2014		2024
	Număr	%	Număr	%
Română	8957	57.71	7304	60.82
Rusă	5584	35.98	3843	32.00
Ucraineană	315	2.03	297	2.47
Romani	530	3.41	543	4.52
Găgăuză	0	0.00	8	0.06
Bulgară	0	0.00	1	0.01
Alții	10	0.06	102	0.11
Nedeclarată	124	0.79	35	0.00
Total	15.520		12.009
Biroul Național de Statistică

Administrație și politică

Primarul municipiului Edineț este Constantin Cojocari^⁠(d) (Liga Orașelor și Comunelor), reales în noiembrie 2023.

Componența Consiliului local Edineț (23 de consilieri), ales la 5 noiembrie 2023, este următoarea:

	Partid	Consilieri	Componență
	Partidul Socialiștilor din Republica Moldova	8
	Liga Orașelor și Comunelor	7
	Partidul Social Democrat European	2
	Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei	2
	Partidul Acțiune și Solidaritate	2
	Partidul Comuniștilor din Republica Moldova	1
	Partidul „Renaștere”	1

Subiviziuni teritoriale

Oficial, orașul Edineț nu este divizat în unități teritoriale. Totuși, teritoriul urbei poate fi divizat în 5 zone (cartiere):

Cartierele orașului Edineț

Nr. d/o	Cartier	Populație, loc.	Suprafață, km2
1	Centru	6 578	1,32
2	Komarova	4 987	2,60
3	Mendeleev	3 126	1,60
4	Dumbravei	1 802	1,467
5	Cartierul Vechi	1 533	1,505

Localități înfrățite

• Râmnicu Sărat, România (2011)
• Săcele, România (2013)
• Târgu Ocna, România (2016)
• Piatra Neamț, România (2018)
• Lîpoveț, Ucraina (2024)

Economie

Economia locală este reprezentată de 2.191 agenți economici, numărul cărora s-a modificat neesențial în ultimii ani. Însă, la o privire atentă, observăm o schimbare structurală, astfel în ultimii trei ani s-a micșorat numărul întreprinderilor individuale și a întreprinderilor de stat, în schimb a crescut mult numărul celor care activează în bază de patent și a gospodăriilor țărănești.

În prezent Edinețul este un important centru industrial din nordul republicii. Baza economică a orașului o formează circa 20 agenți economici mari. Principalii sunt „Agromaș” S.A. care produce unelte de prelucrare a lemnului unde lucrează 84 angajați, ”Modern” S.A. care se ocupă cu cusutul hainelor și Baza de transport auto cu 97 angajați și o cifră de afaceri anuală de 2,1 mln. lei. În oraș sunt 2 hoteluri, 227 unități de comerț cu amănuntul, filiale a 5 bănci comerciale și 2 com panii de asigurare.

Infrastructură

Sediul Consiliului raiona, Edinet

Casa raională de cultura din Edineț

Lungimea totală a drumurilor din localitate este de 100 km și cea mai mare parte a lor peste 55 km este cu acoperire rigidă. Orașul are un grad de gazificare înalt, au fost construite circa 46 km de gazoduct; toate instituțiile socio-culturale, întreprinderile și în jur de 3.000 case și apartamente sunt conectate la conducta de gaze. Sistemul de aprovizionare centralizată cu apă acoperă tot orașul. Lungimea totală a conductelor este de 33 km, rețeaua de canalizare are o lungime de 12,2 km. Sursele de alimentare cu apă sunt 28 fântâni arteziene și 589 fântâni publice. Din 7.040 apartamente și case din oraș 4.070 sunt conectate la sursa centralizată de alimentare cu apă.

• 
  Oficiul Stării Civile din oraș
• 
  Serviciul salvatori și pompieri din Edineț
• 
  Centrul comercial „Fourchette”

Social

Biserica Sf. Vasile cel Mare

Monumentul lui Ștefan cel Mare din oraș

Populația orașului Edineț este de peste 25 mii locuitori dintre care cea mai mare parte o constituie moldovenii, peste 13 mii sau 53%, urmată de ruși – 5.800 persoane sau 23,2%, ucraineni 4.900 respectiv 19,6% și romi 790 persoane sau 3,1%. Restul circa 1% reprezintă minorități naționale – polonezi, bulgari, etc.

Resursele de muncă ale Edinețului sunt de circa 16,8 mii persoane. Cea mai mare parte a populației este ocupată în sfera neproductivă – 3,9 mii persoane, sfera prestări servicii – 2 mii persoane și agricultură – 1,1 mii persoane. În industrie activează 840 persoane. Pe teritoriul orașului sunt 5 instituții preșcolare, 3 școli în care învață 1.600 elevi și 4 licee cu 1.260 elevi. De asemenea este și un colegiu cu 60 studenți.

Sistemul de ocrotire a sănătății este format dintr-un spital, un centru al medicilor de familie, o stație de salvare și multe farmacii. În sistemul de ocrotire a sănătății activează 137 medici și 309 personal medical mediu. Pe teritoriul orașului funcționează 2 biblioteci publice, o casă de cultură și Muzeul ținutului Edineț. Dintre colectivele artistice trebuie menționat ansamblul „Ciocârlia”.

Cultură

În orașul Edineț activează două biblioteci publice teritoriale: Biblioteca Publică Municipală cu Filiala de Carte Românească și Biblioteca pentru Copii.

Biblioteca Municipală „Ion Buzdugan”

Biblioteca Publică Municipală Edineț este o instituție culturală cu o istorie bogată, avănd o însemnătate deosebită pentru locuitorii orasului. Fondată în anul 1946 într-o odată mică, biblioteca a evoluat considerabil de-a lungul anilor.

Personalități

Născuți în Edineț

• Reuben Doctor (1882–1940), actor de teatru american, compozitor și libretist
• Avraam Tkaci (1895–1961), profesor, scriitor și editor argentinian
• Joseph Gaer (1897–1969), profesor și lector universitar american
• Leib Gruzman (1902–1961), jurnalist, editor, și scriitor argentinian
• Revekka Galperina (1902–1976), traducătoare sovietică de literatură engleză și germană, redactor literar
• Golda Gutman-Krimer (1906–1983), scriitoare argentiniană
• Gheorghe G. Bezviconi (1910–1966), istoric, genealogist și heraldist român
• Samuel Wainer (1910–1980), jurnalist și editorialist brazilian
• Leon Levițchi (1918–1991), filolog și lexicograf român
• Alexandru Mațiura (n. 1954), antrenor de fotbal și fost fotbalist moldovean
• Alexandru Spiridon (n. 1960), antrenor profesionist de fotbal și fost fotbalist mijlocaș moldovean
• Igor Sadovski (n. 1981), regizor, producător și scenarist de film
• Igor Lambarschi (n. 1992), fotbalist mijlocaș moldo-rus
• Virgiliu Postolachi (n. 2000), fotbalist moldovean

Au locuit în Edineț

• Joseph Goodelman (1862–1947), profesor, traducător și poet evreu basarabean
• Iehuda Steinberg (1863–1908), scriitor și profesor basarabean
• Menashe Halpern (1871–1960), romancier, poet și editor brazilian
• Isaak Raboy (1882–1944), scriitor evreu american
• Iacov Berezin (1890–1957), revoluționar rus
• Israel Zmora (1899–1983), critic literar, scriitor, traducător și editor israelian
• Josif Landa (1912–2000), poet, romancier, critic și jurnalist brazilian
• Isaac Vainshenker (1914–1978), scriitor, jurnalist și istoric român-uruguayan
• Moisei Lemster (n. 1946), poet, critic literar și bibliograf moldovean-israelian

Galerie

• 
  Panorama orașului.
• 
  Strada Independenței, principala arteră
• 
  Centrul orașului
• 
  Monumentul lui Lenin

Bibliografie

• Ioniță Veaceslav : Ghidul orașelor din Republica Moldova/ Veaceslav Ioniță. Igor Munteanu, Irina Beregoi. - Chișinău,: TISH, 2004 (F.E.-P. Tipografia Centrală). 248 p. ISBN 9975-947-39-5
• Yedintsy (425 p.) – Miriam Weiner's Routes to Roots Foundation