Hiperconjugare
Hiperconjugarea este, în chimia organică, interacțiunea dintre electronii din orbitalii sigma (de exemplu C–H sau C–C) cu un orbital adiacent vacant sau parțial ocupat, de anti-legătură sau orbital pi. Se obține astfel un orbital molecular extins, fără implicarea legăturilor. Delocalizarea mărită a electronilor asociată hiperconjugării crește stabilitatea sistemului, în mod analog conjugării.[1][2][3]
Importanță
[modificare | modificare sursă]![[icon]](/web/20180317132104*/https://developer.android.com/reference/java/sql/package-https-ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Wiki_letter_w_cropped.svg){kind=small} | Această secțiune este goală. Puteți ajuta prin completarea ei. |
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Referințe
[modificare | modificare sursă]- ↑ John McMurry. Organic chemistry, 2nd edition. ISBN: 0-534-07968-7
- ↑ IUPAC, Compendium of Chemical Terminology, Ed. a 2-a („Gold Book”) (1997). Versiune online: (2006-) „hyperconjugation”.
- ↑ Alabugin, I.V.; Gilmore, K.; Peterson, P. (). „Hyperconjugation”. WIREs Comput Mol Sci. 1: 109–141. doi:10.1002/wcms.6.
| Teorie | ||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Forțe intramoleculare „Puternice” |
| |||||||||||||
| Forțe intermoleculare „Slabe” |
| |||||||||||||
| Ruperea legăturilor | ||||||||||||||
