close
Sari la conținut

Pierre Boulez

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pierre Boulez

Pierre Boulez în 1968
Date personale
Nume la nașterePierre Louis Joseph Boulez Modificați la Wikidata
Născut26 martie 1925(1925-03-26)
Montbrison, Franța
Decedat (90 de ani)
Baden-Baden, Germania
Cetățenie Franța[1] Modificați la Wikidata
Ocupațiecompositor, dirijor
Limbi vorbitelimba franceză[2]
limba germană Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materConservatorul din Paris  Modificați la Wikidata
OrganizațieCollège de France[3]  Modificați la Wikidata
Influențat deClaude Debussy[4], Arnold Schönberg , Anton Webern  Modificați la Wikidata
PremiiComandor al Ordinului Artelor și Literelor[*]​
Ordinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*]​
Medalia Gloria Artis
medalia de aur pentru servicii aduse orașului Viena[*]​
Theodor W. Adorno Award[*][[Theodor W. Adorno Award (award)|​]] ()
Praemium Imperiale[*]​ ()[5]
Premiul Muzical Léonie Sonning[*]​ ()[6]
Premiul Glenn Gould[*]​ ()
Royal Philharmonic Society Gold Medal[*][[Royal Philharmonic Society Gold Medal (British music award, mostly for composers (1871-))|​]] ()[7]
Berliner Kunstpreis[*]​ ()
Premiul Grawemeyer[*]​ ()[8]
Comandor al Ordinului Imperiului Britanic[*]​ ()
Premiile Grammy
Ernst von Siemens Musikpreis[*][[Ernst von Siemens Musikpreis (German music award)|​]] ()[9]
Polar Music Prize[*]​ ()[10]
Lista laureaților Premiului Wolf pentru artă ()
京都賞思想・芸術部門[*][[京都賞思想・芸術部門 (Japanese award for lifetime achievements in the arts and philosophy)|​]] ()[11]
Edisons[*][[Edisons (Dutch annual music prize)|​]] ()
Premio Fundación BBVA Fronteras del Conocimiento[*][[Premio Fundación BBVA Fronteras del Conocimiento (Spanish science award)|​]] ()
Robert Schumann-Preis für Dichtung und Musik[*][[Robert Schumann-Preis für Dichtung und Musik (German music award)|​]] ()[12]
Bach-Preis der Freien und Hansestadt Hamburg[*][[Bach-Preis der Freien und Hansestadt Hamburg (German music award)|​]] ()[13]
Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce[*]​
Grawemeyer Award for Music Composition[*][[Grawemeyer Award for Music Composition (American composition award given annually by the University of Louisville (1985-))|​]] ()
Medalia pentru Științe și Arte[*]​ ()
Ordinul Sfântului Iacob al Sabiei în grad de mare cruce[*]​[14]
honorary doctor of the Royal College of Music[*][[honorary doctor of the Royal College of Music |​]] ()[15]
eredoctoraat van de Vrije Universiteit Brussel[*][[eredoctoraat van de Vrije Universiteit Brussel (honorary doctorate conferred by the VUB)|​]] ()[16]
Pour le Mérite
Medalia Goethe[*]​ ()[17]
Royal Philharmonic Society Award (Chamber-Scale Composition)[*][[Royal Philharmonic Society Award (Chamber-Scale Composition) (British music award for chamber music compositions (1990-))|​]] ()[18]
Royal Philharmonic Society Award (Conductor)[*][[Royal Philharmonic Society Award (Conductor) (British music award for conductors (1990-))|​]] ()[19]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruJean-Claude Casadesus[*]​, Lourival Silvestre[*][[Lourival Silvestre (compozitor brazilian)|​]] , Kåre Opdal[*]​  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Pierre Boulez (n. 26 martie 1925, Montbrison, Franța – d. 5 ianuarie 2016, Baden-Baden, Germania) a fost un compozitor și dirijor francez. Au jucat un rol semnificativ în dezvoltarea a muzicii seriale, a muzicii aleatorie și a muzicii electronice.[20] A fundat Institutul de Cercetare și Coordonare Acustică/Muzicală (IRCAM) de la Paris. Ca dirijor, a condus unele dintre cele mai cunoscute orchestre din lumea, inclusiv Concertgebouw Amsterdam, Orchestra Filarmonică din Berlin, Orchestra Filarmonică din New York și Orchestra din Cleveland.

Carieră

[modificare | modificare sursă]

S-a născut într-o familie burgheză fără legături speciale cu muzica.[20] La vârsta de cinci ani a descoperit această, ascultând Privighetoarea lui Igor Stravinski la radioul, și s-a apucat de pian un an mai târziu.[21] S-a dovedit un elev talentat. După studii bune la micul seminar la orașul său natal, a intrat în „clase pregătitoare” de matematică la Saint-Étienne, apoi în Lyon. În paralel a urmat lecții private de pian și de armonie.

S-a mutat la Paris în 1942. În anul 1944 a fost admis la Conservatoire national (academia națională de muzică) în clasa de armonie a Olivier Messiaen.[20] Acesta a recunoscut talentul elevului său, căruia i-a predat gratuit. Totuși, Boulez a devenit curând satul de maestrul său, descriind Turangalîla-Simfonia compusă de către acesta ca o „muzică de bordel”.[20] În anul 1945, a descoperit „cea de-a doua școală de la Viena” (Arnold Schönberg, Alban Berg, Anton Webern) prin compozitorul René Leibowitz, dar, de asemenea, a rupt curând legăturile. În 1946 și-a compus Prima sonată pentru pian, apoi în 1953–1956 Ciocanul fără stăpân.

Nereușind să găsească nici un dirijor pentru a conduce opere foarte complexe, el însuși a luat rolul, formându-se la locul de muncă.[20] La momentul respectiv și-a adoptat stilul distinctiv, fără baghetă, dirijând cu ambele mâinii.[21] În 1957 a condus în public pentru prima dată pentru crearea a propriei opere Visage nuptial, trebuind să-l înlocuiască pe Hermann Scherchen fără preaviz. În anul 1965 a fost invitat de Festivalul de la Bayreuth pentru a-l înlocui pe Hans Knappertsbusch, care decedase de curând. În paralel, s-a certat cu instituțiile franceze și s-a mutat în Germania la Baden-Baden. În anul 1971, l-a înlocuit pe Leonard Bernstein la Orchestra filarmonică din New York.[21] În aceeași perioadă a condus Orchestra Simfonică BBC.

În 1976 s-a întors în Franța unde a înființat Ensemble Intercontemporain, prima orchestră franceză permanentă specializată în muzică contemporană. A jucat și un rol esențial în crearea Orașului muzicii (Cité de la Musique) în arondismentul 19 din Paris.[21] La sfârșitul anilor 1970 a devenit un personaj oficial. A fost numit „Hitlerul din Europa muzicală” de compozitorul american Ned Rorem și „un stalinist muzicii” de compozitorul francez Pierre Schaeffer.[20] El însuși era cunoscut ca un polemist și un provocator.[22]

A murit pe 5 ianuarie la Baden-Baden, după ce a fost bolnav pentru ceva vreme: nu putuse participa la sărbătorile de ziua sa de naștere.[22]

Opere

[modificare | modificare sursă]

Catalog de opere:[23]

  • 1945: Douze Notations (Douăsprezece notații)
  • 1946: Première sonate, pentru pian (Sonata nr.1)
  • 1946–1947: Le Visage nuptial (Fața nuptială)
  • 1947: Le Soleil des eaux (Soarele din apele)
  • 1948-1949: Livre pour quatuor (Carte pentru cvartet)
  • 1948: Deuxième sonate, pentru pian (Sonata nr.2)
  • 1951: Structures pour deux pianos, cartea întâi
  • 1953–1955: Le Marteau sans maître (Ciocanul fără stăpân)
  • 1956: Structures pour deux pianos, cartea a doua
  • 1957: Don (Dar); Troisième sonate, pentru pian
  • 1962: Pli selon pli
  • 1964: Éclat
  • 1966: Éclat/Multiples
  • 1968: Livre pour cordes
  • 1968: Domaines
  • 1969: Pour le Dr. Kalmus
  • 1969: Über das, über ein verschwindelaren
  • 1970: Cummings ist der Dichter'
  • 1974: …Explosante-fixe…
  • 1975: Rituel in memoriam Bruno Maderna
  • 1976: Messagesquisse
  • 1984-1984: Répons
  • 1984: Dérive
  • 1984: Notations I-IV
  • 1984: Notations V - XII
  • 1985: Dialogue de l'ombre double
  • 1985-1995: Dialogue de l'ombre double, nouă versiune
  • 1985: Memoriale (…Explosante-Fixe… Originel)
  • 1986: Cummings ist der Dichter…
  • 1987: Initiale
  • 1990: Dérive 2
  • 1992: Anthèmes, pentru vioară
  • 1993: …Explosante-fixe…
  • 1994: Incises, pentru pian
  • 1996: Sur Incises
  • 1997: Anthèmes II

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ „Pierre Boulez”. LIBRIS. . Wikidata Q1798125. Accesat în .
  2. ↑ Bibliothèque nationale de France. „Pierre Boulez” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  3. ↑ „lista profesorilor de la Collège de France” (PDF). Wikidata Q3253460.
  4. ↑ „Pierre Boulez”. Radio France.
  5. ↑ „Laureates” (în engleză). Accesat în . Text " The official website of the Praemium Imperiale" ignorat (ajutor)
  6. ↑ „Léonie Sonnings Musikfond” (în engleză). Accesat în .
  7. ↑ „1950 - 1999” (în engleză). Wikidata Q131495838. Accesat în .
  8. ↑ admin (). „2001 – Pierre Boulez – Grawemeyer Awards” (în engleză). Accesat în .
  9. ↑ „Hauptpreisträger Archiv” (în germană). Accesat în . Text " Ernst von Siemens Musikstiftung" ignorat (ajutor)
  10. ↑ „Pierre Boulez — Polar Music Prize” (în engleză). Accesat în .
  11. ↑ „Pierre Boulez” (în engleză). Accesat în . Text " Kyoto Prize" ignorat (ajutor)
  12. ↑ „Robert Schumann Prize for Literature and Music : Akademie der Wissenschaften und der Literatur” (în engleză). Accesat în . Text " Mainz" ignorat (ajutor)
  13. ↑ „Bach-Preisträger 2015 Pierre Boulez” (în germană). Accesat în .
  14. ↑ „ENTIDADES ESTRANGEIRAS AGRACIADAS COM ORDENS PORTUGUESAS - Página Oficial das Ordens Honoríficas Portuguesas”. Accesat în .
  15. ↑ „Honorary Doctorate List (2019)” (PDF).
  16. ↑ „Eredoctoraten”. Accesat în . Text " CAVA - Centrum voor Academische en" ignorat (ajutor)
  17. ↑ „Liste Preistragerinnen Goethe-Medaille 1955–2022” (PDF).
  18. ↑ „Chamber-Scale Composition: Winners to date” (în engleză). Wikidata Q131495838. Accesat în .
  19. ↑ „Conductor: Winners to date” (în engleză). Wikidata Q131495838. Accesat în .
  20. 1 2 3 4 5 6 Renaud Machart (). „Mort du compositeur et chef d'orchestre Pierre Boulez”. Le Monde (în franceză).
  21. 1 2 3 4 Paul Griffiths (). „Pierre Boulez, French Composer, Dies at 90”. The New York Times (în engleză).
  22. 1 2 Mark Brown (). „Pierre Boulez, classical music's maverick, dies aged 90”. The Guardian (în engleză).
  23. ↑ Jean-Marc Warszaawski. „Pierre Boulez (1925–2016”. Musicologie (în franceză).

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Pierre Boulez


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Pierre_Boulez&oldid=17769990