close
Sari la conținut

Chimion

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol are nevoie de atenția unui expert în botanică.
Recrutați unul sau, dacă sunteți în măsură, ajutați chiar dumneavoastră la îmbunătățirea articolului!
Această pagină sau secțiune necesită o verificare.
De verificat: Veridicitatea informațiilor introduse recent
Ștergeți eticheta numai după rezolvarea problemelor.
Nu confundați cu Chimen.
Cumin
Clasificare științifică
Regn: Plantae
(neclasificat): Angiospermae
(neclasificat): Eudicotidae
(neclasificat): Asteridae
Ordin: Apiales
Familie: Apiaceae
Gen: Cuminum
Specie: C. cyminum
Nume binomial
Cuminum cyminum
L.[1]
Modifică text Consultați documentația formatului

Chimionul (Carum carvi L.[necesită citare], Köménymag; Weissen-kümmel)[2][necesită sursă mai bună] este o plantă anuală, bienara[necesită citare] din familia Apiaceae, răspândită din estul Mării Mediterane până în estul Indiei. Are, ca și chimenul, nevoie de foarte mult soare pentru a se dezvolta în condiții ideale și pentru a produce fructe aromate. A nu se confunda cu fructele de Cucută, care sunt foarte toxice, fiind plante mai înalte, care preferă locurile umede.[2]

Descriere

[modificare | modificare sursă]

Planta poate crește până la 30–50 cm înălțime.

De la chimion se folosesc semințele uscate ca atare sau măcinate. Semințele de chimion seamănă cu cele de chimen, având formă alungită, fiind crestate longitudinal și galben-maro la culoare, la fel ca și cele ale altor membri ai familiei Umbelliferae, cum ar fi pătrunjelul și mărarul. Acest fapt a dus la confundarea chimionului și chimenului chiar și de către persoane presupus avizate.

Fructele conțin 3-7% ulei volatil alcătuit din 50-60% carvonă, 30% limonen, pinene, felandrene, dehidrocarvonă, dihidrocarveol, 10-20% lipide, 20% substanțe proteice, 5-6% substanțe minerale, amidon, glucide, rezine, taninuri, săruri minerale, etc.[2]

Valoare nutrițională

[modificare | modificare sursă]

Semințele de chimion conțin o cantitate considerabilă de fier. Cu toate acestea, cu excepția cazului în care cineva ar consuma aproximativ 15 grame pe zi, este puțin probabil ca semințele de chimion să reprezinte o sursă importantă de fier în alimentație.

Uz medicinal

[modificare | modificare sursă]

Consumarea chimionului are un efect foarte bun asupra digestiei. Calmează durerile abdominale precum: colicii, diareea și dismenoreea. Ajută în afecțiunile aparatului respirator superior. Stimulează pofta de mâncare, curăță sângele și are un efect sedativ. Are acțiune antihistaminică, antimicrobiană, antiseptică, astringentă, diuretică, emenagogă, galactogogă, vermifugă.[2]

Gastronomie

[modificare | modificare sursă]

Chimionul este folosit în mod special în bucătăriile arabe. Fiind un condiment folosit pentru asezonarea mâncărurilor cu orez dar și la cele cu carne. Mai este adăugat în pâine și brânză, gustul său fiind unul plăcut, proaspăt și pregnant aromatic. [3]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ „Cuminum cyminum information from NPGS/GRIN”. www.ars-grin.gov. Accesat în .
  2. 1 2 3 4 Bojor, Ovidiu (). Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z. București: Editura Fiat Lux. p. 89. ISBN 973-9250-68-8.
  3. ↑ Iburg, Anne (). Condimente: origine-gust-întrebuințări-rețete. Editura Allfa. p. 95.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Chimion&oldid=17780525