close
Sari la conținut

Maghiran

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Maghiran
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Diviziune: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Ordin: Lamiales
Familie: Lamiaceae
Gen: Origanum
Specie: O. majorana
Nume binomial
Origanum majorana
L.
Modifică text Consultați documentația formatului

Maghiranul (Origanum majorana, Lamiaceae) este o plantă ierboasă perenă sensibilă la frig cu arome dulci de pin și citrice. Mai este numit măghiran sau măgheran. Are tulpina înaltă de 20-60 cm, cu frunze ovale, mici, pe ambele părți pâslos păroase. Florile sunt mici, grupate în inflorescențe globuloase, aflate la subsuoara frunzelor superioare. Au miros plăcut aromat, caracteristic.[1]

Compoziție chimică

[modificare | modificare sursă]

Florile, recoltate în perioada înfloririi conțin 0,80-1,30% ulei esențial alcătuit din terpinene, terpineol, sabinene, linalol, acetat de linalil, ocimene, cadinene, acetat de geranil, citral, eugenol, acid ursolic și oleanolic, beta-sitosterină.[1]

Farmacologie

[modificare | modificare sursă]

Prin studiul acestei plante, s-au evidențiat acțiunile sale antispastice stomacale și carminative. Uleiul esențial acționează ca analgezic, anafrodisiac, antispastic, antiseptic, antiviral, bactericid și antifungic, diaforetic, diuretic, emenagog, hipotensiv, sedativ, vasodilatator, etc.[2]

Recomandări

[modificare | modificare sursă]

În dispepsii stomacale, ca antispastic și carminativ (favorizează eliminarea gazelor intestinale). În aromoterapie, uleiul esențial diluat este recomandat atât intern cât și extern în: degerături, circulație periferică, dureri musculare și ale articulațiilor, în astmul bronșic, tuse, în colici intestinale, amenoree, dismenoree, în guturai, dureri de cap, migrene, tensiune nervoasă, stres, insomnie.[3]


Note

[modificare | modificare sursă]
  1. 1 2 Bojor, Ovidiu (). Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z. București: Editura Fiat Lux. p. 161. ISBN 973-9250-68-8.
  2. ↑ Bojor, Ovidiu (). Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z. București: Editura Fiat Lux. pp. 161–162. ISBN 973-9250-68-8.
  3. ↑ Bojor, Ovidiu (). Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z. București: Editura Fiat Lux. p. 162. ISBN 973-9250-68-8.

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 96
  Acest articol din domeniul botanicii este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Maghiran&oldid=17779067